GENERAȚIA PAS CU PAS

Doamnă Aida, vă scriu dvs pentru că lu’ domnu’ Denis nu putem că este prea înalt și prea urât. Prea ironic. Dvs sunteți mamă, și veți înțelege. Deci, dnă Aida, noi ăștia născuți acum șapte ani suntem generația Pas cu Pas. Noi, doamnă, avem onlainu’ în sânge, nu ne trebuie bani de net nu ne trebuie tablete. E de ajuns să ne adunăm mai mulți dintre noi, de exemplu la cules de struguri, și onlainu’ funcționează perfect. E o mare bucurie că scutește statul, spune mama, de chetuieli enorme. Știm din ochi unde este capitala Norvegiei, ne conectăm direct cu profa care pune murături când avem lecții, că vedem onlain. Înțelegeți? Tot onlain suntem și când mergem la veceu’ din fundu’ curții, dar numai acolo putem asculta liniștiți Enescu, doamnă, că fără Oedip nu-i mare lucru de muzica asta. Manelele care le pun ai noștri sunt un rahat, scuzați, pe lângă Oedipu’ ăsta, doamnă. Da. Când mama, dau un exemplu, e supărată că n-am băgat vacile în curte ni se adresează cu versuri și frânturi din balada lui Porumbescu doamnă, că de aici, din acest punct al scrisorii, pare că suntem în altă epocă, cea a României Educate. Așa o fi, dnă, da eu vă spun cum stă treaba. Atât, cum stă treaba. Ai mei cu mare greutate își câștigă salariul minim pe economie, câteodată de loc, dar din puținu’ ăla, dnă, ei cumpără numai Cărtărescu și seara citim câte o pagină pentru că ne smulgem cartea iar eu am mereu numa’ pagina 14. Fac poate foarte multe greșeli gramaticale, dar o fac din dorința de a vă spune adevărul și numai adevărul, pentru că noi, generația Pas cu Pas, suntem viitoru’ țării, doamnă, poate nu știați. Dacă n-ar fi onlainu’ ăsta cu care ne-am născut în sânge nu ne-am duce la școală, la niciuna, că ba-s departe, ba părinții n-au bani. Că atunci când am fost ultima oară la școală a venit covidu’ și ne-a închis. Suzana, vecina și colega mea de clasă, are televizor. Ea citește mai mult ca mine, are pagini din Chifu și Iuga, dnă, dar când niciuna n-are chef de citit deschidem hărăbaia cu imagini și ne uităm la Andreea Marin. Că mama Suzanei spune: Nu mai e Andreea Marin dar toate emisiunile seamănă. Când mama ei nu stă cu ochii pe noi, vorbim de băiatul din capu’ satului, și el la școală cu noi. Unu’ Florin, cam țigănos așa, dar foarte manierat că ne-a spus deunăzi că vrea să se culce cu profa de geografie, adică când s-o face mare nu acum. Nouă ne place că are un limbaj colorat, înțelegeți ce vreau să spun, și așa aflăm și noi cum stă de fapt treaba. Că degeaba ne uităm pe gaura cheii la părinții Suzanei cînd nu citesc, că din vânzoleala aia nu se înțelege mare lucru chit că sunt în pielea goală. Dar Florin știe. Știe de pe onlain. De-acolo. Acu’ noi la onlain învățăm engleza: Bai, bai, mis Aida, gud bai, ui ar ze fucer of auăr cantri. Ludmila Leclerc, foto, sat Izvoru, județ Giurgiu.