Am ieșit să-mi cumpăr gutui. Sunt două aprozare mici lângă mine iar din gutui îmi fac compot, cremă supă și o mâncărică bună de mazăre. Multe bănci în oraș. Toate ocupate de pensionari. De pensionari săraci. Orașul este plin. Sărăcia te îmbătrânește definitiv. Se vede. Mă așez și eu pe o bancă lângă o doamnă grasă, foarte grasă cam de vârsta mea. Pun gutuile lângă mine. Așa că doamna mi s-a adresat imediat: Nu sunteți din oraș. Se vede după baston, după pantofi, după privire. Stați cu chirie? Și fata mea stă cu chirie la București pe la Doamna Ghica pe-acolo, știți?, e un bloc cu nouă etaje, îl știți?, și ea a luat la etajul nouă o garsonieră de cincșpe metri pătrați fără despărțeală între bucătărie și cameră cu o ușă doar la baie. Dă o mie. Muncește ca menajeră la mai mulți, că aici la noi în oraș nu găsești nimic, domnule, e un oraș sărac, foarte sărac. A născut și mă mai duc pe la ea să am grijă de ăla mic și stăm toți trei în garsoniera aia, cam strâmt dar e bine că e la București, ai mall, tamvai, adică imediat ajung în centru, în Centru’ Vechi unde cică e crema orașului. Da, crema, așa îmi zice fata. Acolo a rămas gravidă nu știu cum. Cred că l-a adus pe ăla la ea sau s-a dus ea că nu-mi explic. Că eu dacă aveam o pensie mai mare o țineam aici, acasă, aici avem două camere, uite, după Profi, blocul ăla de patru. Am o mie de lei, că ăștia nu măresc, n-ai să vezi vreun ban de la ei. Și mă doare și coloana, văd că pe dta la fel. Stau la patru și urc zilnic, că mai ies în piață mai fac câte ceva că bărbată-miu nu mai poate, e la pat. Ne mai uităm seara la teve, dta te uiți, nu?, e bine că poți, dar noi ce să facem? Nu mai vorbim de mult nimic, eu mă mai bucur când mă duc la București la fie-mea, că mai plânge ăla mic, mai facem o tocană, că mai ajut și eu cu pensia mea. Poate ne mai vedem, uite, stăncuțele alea, dacă ai struguri la tine vin imediat, gutui aveți?, foarte bine, știu o dulceață de gutui mamă, mamă, dar vă trebuie și zahăr, să-o fierbeți mult. În sfârșit, poate ne mai vedem pe aici, că valul ăsta patru nu ne interzice să stăm pe bancă, încă nu. Dacă dau ăștia alarmă în oraș, să știți că să nu vă speriați, e numai așa, ca să vadă ăia de vin din Bulgaria că avem alarmă, că adică ferim cetățenii de covid,lovi-l-ar damblaua. La revedere. Mi-am luat gutuile și m-am mișcat și eu spre casă. Peste Giurgiu cădea o burniță deasă, rece, de făcut copii. Mă rog, nu era cazul, dar vă spun ca să știți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: