Sergiu Cioiu 80

Îmi sună telefonul. Sunt în mașină, mă duc spre Green la concertul aniversar Sergiu Cioiu. E Delia. Îi spun ce fac. Zice: cine-i băiatul? După nume pare român sau cam așa ceva. Pe la Calea Moșilor, din nou telefonul. E Cătă. Zice: și ce, are să-ți dea bani? Cobor în Romană și din nou. E Cristi. Zice: ce cântă, bă, n-am auzit.

Sergiu Cioiu a iubit muzica de mic copil. Avea doar o lună sau două, își lua pianul și mergea într-o pădure de pe lângă București, locul nașterii. Cânta într-o poiană și frunzele, veverițele îl ascultau. Probabil că aici sunt rădăcinile celebrei lui melodii Cântecul vântului. Apoi, spre prânz, strângea pianul și se ducea la masă. Și aici cânta. În funcție de ce era de mâncare cânta jazz, swing, șansonete și folk. Îi compunea cel mai des Alexandru Mandy. Căuta versuri de Marin Sorescu, M.R. Paraschivescu sau Romulus Vulpescu. Din perioada asta, a alăptatului, rezultă și câteva premii la Mamaia. Vocea sa specială îl face pe Paul Urmuzescu să-l pună pe coloana Tripticului, un film dedicat lui Brâncuși. Este în culmea succesului. Și emigrează. Se spune că, în avion, Sergiu a luat cu el un pian, ăla de când era mic, o trompetă, un acordeon și o țiteră, interpretând pentru echipaj melodiile lui mișto: Primul loc pe pământ, Cine a găsit tinerețea mea, Glasul tău și binențeles Cântecul vântului.

Astăzi, Sergiu Cioiu a împlinit 80 de ani iar terasa Green Hours s-a umplut de lume. Flori și șpriț. Sergiu a cântat o oră jumate antrenând toată lumea. S-a bătut ritm, s-a chiuit pe mese, s-a dansat. Cu acompaniament excelent, chitară Ionuț de la Supermarket și un nene cu nume polonez la pian. Moș Florin Lungu mi-a spus că polonezul e baban, o să-l vedem la Gărâna într-un concert de acordeon. LA MULȚI ANI, SERGIU CIOIU!! D