O zi din viața Generalului Manole Ben Manole: Spitalul 1

Patul cu numărul 4 de la Spitalul de Fizioterapie Filantropia este prin lege al Generalului Manole Ben Manole. Adică al meu. E dimineață acum și povestea de azi, a primei zile de spitalizare, are accente comico tragice. Din tăbliile unui tanc dezafectat, două roți au fost puse pe genunchii mei, ai generalului. Curentul electric molcom trecea, o babă din salonul vecin vorbea cu Lucreția și-i spunea să pună mai multă varză că anul ăsta s-a făcut, iar eu mi-am scos un tratat militar de studiu. Moment în care m-a sunat Mirela și m-a-ntrebat dacă am terminat Vargas Llosa, ăla cu mama vitregă, volum excepțional. I-am spus că nu, că tocmai terminam un tratat militar despre fasolea verde din care voiam să fac o mâncare. Nu numai pentru mine, ci pentru tot spitalul. Pentru toată armata română. Pentru alegerile din 6 decembrie. Curentul mă furnica. Mă simțeam în stare să alerg sute de metri. Doctorița m-a oprit. M-a și dat jos din pat și m-a trecut la celălalt aparat. De aici se auzea o babă din alt salon care vorbea cu altă Lucreție la telefon: maică, e la varză, de să-ți pui și-n cap. La foametea care va să vină peste iarnă, să vezi ce bună o să fie. O facem cu te miri ce. Da, da!! O să-i placă și lui Nelu, stai liniștită. Moment în care m-a sunat Mariana: te uiți pe Netflix? Bagă David Letterman. Bag. Interviu cu Kim Kardashian. Foto sus. Cam diformă gagica, curul cam mare, dar frumoasă, umor, deșteaptă. Spune: dacă apar pe Instagram cu un ruj, cinci milioane de americani îl cumpără instantaneu. Mai spune: erau să mă fută unii într-o cameră de hotel. Letterman: n-ai voie cu fut în interviu. Forță, nu glumă. Urmează apoi un regal, interviu cu Robert Downey Jr.

Fiind prin clasa a zecea, n-a mai terminat liceul și a golănit până pe la 38 de ani. Dar, ce să faci, familie de artiști, nu glumă, așa că i-au întins o mână, că niciodată nu e prea târziu. Acum își întâlnește jumătatea. Foto mijloc. Femeie cu majuscule. Se îmbogățesc din actoria lui Robert. A lăsat băutura din cauza femeii. E în sală. Merita. Au crescătorie de alpacale. Letterman mărturisește că și el a fost la vreo trei dezalcoolizări. Se vede pe el. Amândoi au un umor nebun. Calitate și dezmăț lingvistic. Umor, ironie, sunt pe-acolo și două vaci pitice. Trebuie mulse. Robert a crescut cu comicsuri. Se vede. N-a ratat nimic. Așa și vorbește. Așa și joacă. Nevasta lui râde. Se vede că se iubesc. Asta-i tot ce contează. Aflat în vizită în gospodăria lui Robert, Letterman strânge gunoiul porcilor. Hohote de râs. Doi oameni. Atât. Doctorița îmi spune să viu data viitoare cu pantaloni mai largi. Ca să treacă cracul mai ușor peste genunchi. Am să spun asta la garnizoană. Și iar schimb aparatul. Câteva fiare pe genunchi. Două legături solide. Iar trece curentul prin ele. Prima babă, care vorbea cu Lucreția, mai apucă să spună: Las’ că vine ea primăvara și ieșim cu varză din ea. D.