01 octombrie 2020
Bastonul galben cu mâner argintat
Prin aerul vechi și demodat trecea un baston galben cu mîner argintat. El sprijiniea o femeie frumoasă cu păr ondulat. Erau însoțiți de o broască țestoasă cu pieptul bombat și de o fetiță albastră cu nasul pictat. Cam ca cerul. Cam ca o farfurie cu resturi de marmeladă făcută din dintr-un prun bronzat.
S-au oprit în dreptul livingului unde scriam prostii despre fermentația lu aia cu aia și mi-au zis: noi suntem tineretul. Noi schimbăm Bucureștiul. Țara. Țara nu se va lăsa înlocuită, că ar trebui schimbat tot: turnătorii din fotbal, din garaje, din coregrafie, de la gemuri, din partide, din Roxana Wring, din primărie, din râuri, edituri, școli, agricultură, chimie, medicină, muzică ușoară și-abia după ce ai făcut curat în țară poți să te bucuri c-ai scăpat-o de Bădălăi, Oprișani și Tăriceni. Noi vom picta CC-ul în galben că să nu mai reprezinte dictatura, Cotroceniul la fel, zambilele le vom face verzi cu pătrate albe și le vom pune la intrările metroului, vom presăra pe noile autostrăzi păsărele cu ciripit benevol, vom umbla goi prin canalizarea cu apă curată, vom merge la biblioteci și vom citi numai Sadoveanu se întoarce, vom face filme mai lungi decât Cristi Puiu și abia atunci, dragă domnule Denis, să auzim dacă mai vrea cineva, vreun român, să părăsească România.
Ne vom pune, deci, pe treabă. Voi o faceți de 30 de ani și degeaba. Nouă o să ne ia mai mult, pentru că lucrurile în timp capătă o anduranță plăcută, îndelungată de folosință, cam 200 de ani, dar nu-i nimic, lupta ne face bine, ne înviorează, ne face să uităm unde e școala lui Gabriel Oprea. Generalului Gabriel Oprea. Pe care n-o desființăm, că cine știe, iar generalului îi dublăm pensia ca să aibă bani de concerte la Rolling Stones.
Eram entuziasmat. M-am oprit din curățat nuci și din considerațiuni despre fermentație. Iată, îmi zic, un tineret serios, capabil, IT-ist, care merge la teatru, la Cristi Puiu, deci un tineret dispus să schimbe România. Mi-au dat lacrimile.
Doamna cu bastonul și părul ondulat a ieșit pe fereastră spre tonomat. Un tonomat vechi din Clejani montat acolo de Ceaușescu. La care cânta aceeași melodie de atunci, una tinerească, mobilizatoare, de bun gust. I-am uitat numele.
D.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: