Doamna cu termometrul de la intrarea spitalului mi-a zis că am 36 cu 1: temperatură de general, dle Manole! Dar mie nu-mi ardea de temperatura mea, ci de cea a ostașilor de la Mărășești, că n-a luat-o nimeni. La cea a oștenilor lui Mihai pe pod la Călugăreni. Sau la cea a oastei comuniste care a făcut colectivizarea din 62 de pe meleagurle noastre. Cu capul plin de gânduri m-am urcat în salon. Apoi în pat. Dar în pat nu s-a putut, pentru că noi ăștia care întârziasem din diferite motive fuseserăm repartizați la cules de macaroane pentru prânzul spitalului. Așa că, cât eram de general, am luat lopata și m-am dus pe câmpul din spatele spitalului în lanul de macaroane. Le-am cules, le-am dus la bucătărie. Au fiert și le-am dat bolnavilor să mănânce fără să le mai punem nimic. Așa sunt bune. Apoi am fost pus iarăși în tancul ăla dezechilibrat prin care umbla curentul electric și m-am simițit bine că mă furnica din toate oasele și aveam și timp să mă uit la David Letterman. De data asta o avea invitată pe Ellen DeGeneres. Vezi foto. Poveste de viață babană a tipei. Când s-a aflat că e lesbiană i s-au retras toate emisiunile. Făcut foame cruntă într-un oraș obscur, Oji. Acolo, după ani, și-a adus aminte de ea un regizor care vroia pe cineva într-un rol de marinar. Și brusc, Ellena a reapărut pe scenele mari ale lumii, mai întâi în calitate de stand-upistă. Dialogul cu Letterman e simplu, uman. Acum, Ellena are studioul ei propriu la Hollywood, o clădire babană, dar dialogul dintre cei doi alunecă spre famila DeGeneres, spre viața dusă de Ellena cu soția ei. Totul fără inhibiții, cu căldură și înțelegere, cu mesaje adânci pentru toate femeile chiar dacă nu toate homosexuale. Aplauzele curg la nesfârșit. E vorba de curaj și demnitate. Guralivul Letterman tace. Nu poate să zică nimic. Ce sfaturi să dea unei femei care a înfruntat toată răutatea lumii, a fost umilită la nesfârșit, abuzată de un tată bețiv, și a reușit. Letterman este emoționat de poveștile de viață ale Ellenei. Pentru Ellen DeGeneres lucrează acum o cohortă de oameni, scenariști, regizori, actori, femei de serviciu. Cu fiecare are timp să bea un pahar, să mănânce o înghețată. Toți o iubesc. Chair și Letterman și o și spune. Mâine cică ar fi interviu cu Obama, să vedem însă dacă ne lasă fata cu temperatura de jos. Pentru că la 37 cu 4 intrăm în scenariul roșu și închid ăștia Muzeul Țăranului, unde mai beam și noi, internații, câte un șpriț, mai agățam câte o babă în căruț ca să ne plimbăm cu ea pe Calea Victoriei.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: