19 octombrie 2020
Nebunie la Giurgiu
Vrem să vedem dacă autostrada Constanța Gdansk funcționează și nu-i iar vreun Bechtel doar pe hârtie și ne suim în mașină cu direcția Gdansk. Am luat și de-ale gurii că nu se știe. Ceva copane, cirești, apă pentru două persoane. Primul oraș apărut a fost Giurgiu. Am oprit. Era vânzoleală mare de la turism. Unul din cele mai vizitate orașe românești de americani, nemți și bulgari. Pe Dunăre, câteva transatlantice de croazieră. Americanii vindeau pijamale marca Bjon Borg, românii pește congelat din import scos chiar atunci din apele Dunării. Nemții debarcau bere pentru un octoberfest, românii reîncălzeau ciorba de pește veche de o săptămână. Bulgarii vindeau ulei de-al lor de la Metro din Ruse, românii cumpărau în neștire că făceau economie. La o sută de sticle economiseau cinci lei. Buni pe pandemia asta. Când toată hărmălaia asta de oameni a auzit că în centru Giurgiului își lansează Marina Almășan o carte, au lăsat totul și s-au dus peste biata femeie. Vezi foto. Explicabil: în Giurgiu nu există librărie, dar Marina știind a dat lovitura. Miile de turiști, că asta era ținta, au plecat cu cartea Marinei sub braț. Apoi, vânzoleala pe Dunăre a continuat. Mii de scafandri francezi și unguri căutau trofeul de la Trianon, canotorii români se întreceau cu ei înșiși, congolezii vindeau clătite cu ananas, taurii se împerecheau pe toate străzile, iar din metru în metru erau cozi la spălatul pe mâini. A fost momentul, spre ora două, cam așa, când orașului i s-a decernat diploma de cel mai vizitat oraș de pe autostrada Constanța Gdansk.
Am rămas surprinși. Pe cine să întrebăm despre turismul ăsta năvalnic? Ne-am dus la Cârmaciul orașului. Vezi foto. Ne-a spus: și asta nu e totul. De mâine, turiștii vor avea, ca la Avignon, teatru pe toate străzile. Am angajat un fost director, care scrie câte o piesă pe zi, l-am numit pe Mircea M Ionescu, și l-am lăsat să se desfășoare în oraș. Avignon va fi mic copil, Sibiul va dispărea, iar cei de la București vor demola Naționalul. E vorba de îndrăzneală, dragii mei. De curaj, de voință, de bani. * Cârmaciul obosise de atâtea explicații. Îi troznea cârma în mâini. Ar fi vrut să se culce. Orașul ăsta îl obosește. Somn ușor.
D.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: