Autostrada cailor

Calul lui Ștefan cel Mare bântuia de unul singur pe Cașea Moșilor. Căuta o adresă. Că, domnitorul îi spusese: te duci la nr 89, bloc A sc 4 și urci la etajul opt. Tipul de acolo, unul Calendar Stroescu are să-ți de cinci zeci de mii de euro, bani pe io i-am împrumutat înainte de Podul Înalt și care acum trebuie să valoreze câteva milioane. Îi iei și-ți refaci viața. Multe nu știi să faci, dar te duci în Obor, zici c-am zis io, și milițienii ăia de-acolo își vor repartiza câteva recipiente uriașe. Le umpli cu apă. Pui Oborul să se spele pe mâini. După aia, umbli cu ligheanele alea, că ligheane sunt de fapt, prin toată țara. Cinci lei spălatul cu săpunul tău. Dai lovitura și nu pleci la Paris că și la Paris e virus. Nu, te retragi înapoi în Moldova. E de viitor. Americanii fac o autostradă și tu jefuiești la drumul mare cu câțiva băieți din Iași și Piatra Neamț. Pui umărul adică, la reconstrucția țării. Faci biserici. Le umpli de femei. Îți dai seama, câte pelerinaje? Trimiți un cal în parlament, ca să-ți protejeze interesele. Cum te chiamă? Covrig. Armăsarul Covrig.

Iapa Suzana, de-o frumusețe rară, scăpase din manejul unui securist român emigrat la Lausanne. Tropăia acum pe Calea Victoriei. Întră la magazinul Muzica și întrebă de Madonna. Nu era acolo, era doar afiș. La Statuia lui Carol îl înjură pe armăsarul lui Carol că își aduse aminte că-i refuzase o pizza la Roma când se iubeau amândoi, de!!, tinerețea. Era obosită. Își luă o cameră la Athenee cu fân, baie pentru bălegar și toate alea pentru cai. La televizor erau imagini din Obor. Un armăsar, mamă, mamă, dădea cu copita în unii care nu vroiau să se spele pe mâini. Ce mișto. Se duse în Obor. De cum o văzu, Covrig, căzu lat. Dragoste la prima vedere. Îi spuse Suzanei de autostrada Moldova și de reactoarele de la Cernavodă numai bune de șutit, mai ales că erau făcute cu bani americani, adică dați tot de români, dar de ăia americani amărâți, care cerșesc prin Obor. Cei doi, de bucurie și iubire, făcură pe loc dragoste, în fața unei tarabe de sfeclă și o luară la trap spre Moldova. Unde zicea Ștefan. Au ajuns relativ repede. Locul era plin de oameni și animale care deja împărțeau banii americanilor. Mai rămăseseră cinci lei, și autostrada nici nu începuse. Îi luară și se stabiliră la Podul Înalt, loc în care se mai trăgea încă cu archebuza pentru viitorul patriei. D