Filmul de duminică: Ochii tăi, ochii tăi e ca marea şi ca sarea

Film românesc copiat după celebrul am uitat care american. * Tânărul Pavel Commission este angajat să facă rectificarea bugetară a gospodăriei lu' taică-său. * E dimineaţă şi nu-i ies socotelile, a dormit prost, cifrele-i joacă în faţa ochilor. * Prin dreptul gardului trece Florica Moanonpliu, care cântă de zor Ochii tăi, ochii tăi e ca marea şi ca sarea. * O melodie românească celebră prin anii 70, la auzul căreia toţi tinerii fie ei puşti, adolescenţi sau bătrâni de 80 de ani se îndrăgosteau pe loc. * Aşa făcu şi Pavel Commission. * Strigă după Florica Moanonpliu: bă, gagico, hai să m-ajuţi la rectificarea bugetară, în doi o terminăm mai repede şi ieşim la râu. * Florica îşi suflecă mânecile şi văzu că n-avea a face nicio rectificare, întrucât în bugetul familiei Commission nu intra niciun ban. * Îi spuse asta lui Pavel: Pavele, io te iubesc şi aşa nu merge. Adică fără bani nu stau cu tine, nici nu merg la râu şi nici ochii tăi nu mai e ca marea şi ca sarea. * Înţelegi? * Pavel a început să plângă, şi zise: nu-i vina mea că n-avem buget în casă, i-a luat taică-meu şi s-a dus la amantă. * Florica hotărâtă, zise: să mergem după el. * Dar secvenţa următoare e tot în camera asta, pentru că în filmele româneşti, din lipsa banilor toată acţiunea are loc într-o cameră, deci în secvenţa asta e ca şi cum ei s-ar fi întors. * Şi Florica urlă: Păi, bine, mă, Pavele, io merg şi cânt ochii tăi, ochii tăi şi tu te dai la amanta lu' taică-tău. De ce-mi faci una ca asta? * Io sunt neprihănită, am perdele, am motor în rate de la Flanco şi am şi buget, că la noi în casă muncim vreo 16, şi io  adun banii. * Pavel îndrăzni: şi nu mi-i dai mie, că io am ochii ca marea şi ca sarea? * Făcură dragoste tot în camera aia în care nu era decât un dulap cu patru uşi. * Intrau pe o uşă în pielea goală, ieşeau pe alta tot în pielea goală, intrau pe alta şi stăteau acolo un ceas de se zguduia dulapul, iar la final pe uşa a patra a ieşit un copil mic de 5 ani, copilul lor. * Se potoliră, se gândeau a buget. * Hai să tăiem de la ţoale, zise el, căruia îi ajungeau o pereche de pantaloni scurţi toată viaţa. * Şi mai putem tăia şi de la tine ceva, de exemplu sutienele. La ce ai nevoie de ele? * Şi iar făcură dragoste. * Când ieşeau p-o uşă, când pe alta, până făcură un copil de 23 de ani. * P-ăsta-l botezară Nicicum Papadopol. * Aşa că Nicicum puse o singură întrebare: să văd bugetul, unde e? * Pavel şi Florica îi dădură o foaie de hârtie goală. * Băiatul înnebuni. * Scoase cuţitul: de ce nu intră bani la buget? * Păi, intră, zise timid Pavel, dar înainte să-i trecem în caiet, banii îi şutim noi. * Şi începu bătaia. * Tot în camera aia, tot în dulap. * Curgea sânge. * Mult sânge. * Sângele se scurgea pe scări. * Nu se ştia al cui e, dar era cam de trei, patru persoane. * Sfârşit. * Un film manifest, un film  despre necesitatea bugetului în orice familie, un film despre dragoste, copii, taţi şi un dulap. * Şi aşa mai departe.

Denis