08 aprilie 2020

JURNALUL statului în casă, ziua 16


Foto, arhiva E.M.

Acum dacă plouă cu ordonanțe militare, toate prevăd, ba chiar insistă, ca prin camera mea să treacă tamvaiul. Un tramvai albastru numit dorință și să aibă și stație, că oamenii vor să vorbească cu mine, să mă ciupească, să-mi cânte sau să-mi citească din operele lui Sadoveanu, Frații Jderi. Io pot controla biletele, visul meu de-o viață, dar prima care a venit să aștepte tramvaiul albastru a fost balerina din orașul apropiat, Mihăilești. Frumoasă fată, electrică, dungată și foarte de treabă. Până să vine tramvaiul, am discutat:

La noi în sat s-a închis Opera. În ce sat? În Clejani. Am repetat la Căminul Cultural și era și Johnny Depp. Cu o gagică. Vorbeau engleză amândoi și nu înțelegea nimeni, doar dansul era de-nțeles, că Johnny i-a zis gagicii: mișto, mișto!! Apoi au făcut fotografii în cimitir. Îl căutau pe dantura lui Sinan Pașa, că gagica, americănoaica, d-asta venise, să-și pună dantura. Dar dantura a șutit-o Tanța la revoluție pe motiv că Jos Ceaușescu, și-a pus-o și s-a înscris la țărăniști. Țărăniștii au fost primii la noi în sat. Au țărănit întâi femeile, chiar dacă țăgănci, toate frumoase, și-apoi au dat iama în Giurgiu la pește. Făceau ciorbă, țărăneau banii orașului de teama FMI, că ei nu lucrau cu ANAF și uite așa de pe urma lor, a țărănimii, au rămas gravide toate femeile județului. A fost un gest foarte frumos. Toate și-au numit copiii Țărănist 1, 2, 3 și așa mai departe până la zece mii. Sau unșpe. Fratele meu este Țărănist 455. Uite, vine tramvaiul. Te pup, Denis. Când treci prin Clejani să vii la spectacol. E Frumoasa din Vadu Lat. O să mă vezi. Sunt singură pe scenă. Eu cânt, eu dansez, eu trag cortina, eu ridic steagurile. Steaguri, întreb, în timp ce ea e cu piciorul pe scară. Nu m-a auzit. Am văzut-o doar când și-a luat bilet, cum a început să danseze printre oameni, și cum vatmanul, pentru că nu avea clopot, făcea ding ding din gură.


Știind din Ordonanța militară că am stație de tramvai în cameră, că soarta țării depinde acum numai de mine, m-a sunat Generalul Manole Ben Manole. Zice: fii deosebit de atent la ce oameni trec prin stație. Notează-ți tot. Cine n-are mască, cine are prea multe, cine înjură peneleu’, cine dă meditații la fizică, cine are adeverință de la CNSAS că a fost sau n-a fost, cine fuge cu chitara lui Orban pe șine, cine strănută cu gura închisă, la medicii militari care folosesc tramvaiul ca să organizeze serviciile medicale, la noi născuți, la Sadoveanu, ca să nu-l pună dracu’ să mai scrie ceva, adică tre’ să vezi dacă are stilou la el, și așa mai departe. Pentru tot ce ți-am spus, am să mai dau o ordonanță, ca să nu se prindă lumea că sunt depășit de situație. Ai mâncat? Și a închis.

Am recitit ultimile ordonanțe militare. Nu scria nimic de mâncare. Nici de banii cu care s-o procurăm. Nu-i nimic, mi-am zis, și-am dat să mă întind. Cu coada ochiului am văzut tramvaiul oprind în stație. Din el coborau frații Jderi.

D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: