Foto, arhivele E.M. și LDA
Tipa însărcinată cu Lumina de Paști n-a adus Lumină, adică nici măcar n-a mai venit, lăsându-l pe Generalul Manole Ben Manole între cearceafurile Floricăi Ben Florica. Era furios, pentru că plutoniera, foto, era proaspăt angajată. Remunerată cu cinci mii de lei. În timp ce alții câștigau două sute de lei. În timp ce alții spălau vasele pe niciun ban. În timp ce unii urcau munții cucerind planeta. Iar alții, nu mai știm câți, cărau lopețile și târnăcoapele pentru șanțurile practicate în loc de wc-uri pentru armată și nu țineau cont de lumina sfântă pe care trebuia s-o aducă idioata asta abia angajată pe cinci mii de lei dintr-o neatenție a generalului. Că a întrebat-o: poți să cari lumină?
Mai calm, generalul s-a dat jos din pat, s-a dus la bucătărie și a desfăcut o cutie de fasole cu cârnați, frișcă, slană și mazăre de care-i plăcea lui. A umplut o farfurie adâncă. Zice: Florico, vrei? Nimic. Florico, vrei? Iar nimic. Manole a scos sabia și s-a năpustit în dormitor. Florica era la cu moartea pre moarte călcând și dădea mătănii cu voce tare: ce miros de fasole, ce iahnie acum în seara de Paști! Manole se înduioșă. Scoase mantoul. Scoase cămașa. Izmenele. Rămase într-un maieu cu un imprimeu mișto. O gagică ceva. Cu o floare roșie. Machiată chestii. Vezi foto.
Florica știa poza. Știa maieul, îi dădură lacrimile. Nu credea că Manole o să-l poarte acum, pe 18 aprilie, de Paștele 2020. Era ea tânără. Brunetă. Faza fusese pe la Scala prin față. Din spatele ei s-a apropiat un general stufos, elegant și deștept. Care a zis: te iubesc!
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: