16 aprilie 2020

Jurnal de necarantină suedeză - 7

În care aflați că parlamentul a votat legea care-i dă guvernului puteri sporite, dar nu și pe cea de-a ne ține închiși în casă, că așa-i în democrația asta, doar aleșii au voie să ne bage în carantină. Se moare mai vârtos, dar tot cu numărătoarea aproape la zi cum numai noi aici în Suedia știm s-o facem și s-ar fi putut să fie mai rău de Paște, dar n-a fost, ceea ce nu înseamnă că ne putem bucura încă. Mai ales că se moare cam mult în casele de bătrâni, cu părere de rău că nu s-a putut face mai mult pentru seniorii noștri, dar nu se știe ce s-ar fi putut face mai mult, căci  încă se analizează situația, deși la vârsta lor (80+) era de așteptat să plece la ceruri dintr-un moment ăn altul, indiferent de pandemie. Și mai ales că ajung prin spitale și pacienți fără covid care au stat ei ce-au stat acasă și-acuma dau năvală și le trebuie și lor un pat două. Și în special pentru că se profilează o criză de cafea la orizont, pentru că nu are cine să mai meargă pe târla în America de Sud, că s-au mai închis din porturi și-au mai dispărut din containere, ceea ce pentru suedezi e mai grav decât necalificarea la CM de fotbal. Ei, criză, să nu exagerăm, oricum problema s-ar pune peste vreo două luni, acum depozitele sunt încă pline, rafturile magazinelor crapă, de ce atâta panică?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: