15 aprilie 2020

Jurnal de necarantină suedeză - 6

”Ne-” încă, dar nu se știe pentru cât timp, că guvernul se chinuie să-și extindă puterile pe timp de pandemie, că altfel nu se pot închide cârciumile într-o țară atât de democratică. Se pregătește scoaterea pe piață a unei noi alocații de îngrijirea copilului, special clocită în caz că se vor închide școlile. Am numărat sigur o mie două sute și-un pic de morți, dar s-ar putea să ne mai fi scăpat unul, doi, vedem mâine. Ne bucurăm dar nu foarte tare, că nu e sigur, de un declin durabil al cazurilor de contaminare. Clar e că începem să vedem luminița care ne arată unde s-ar putea afla tunelul la capătul căruia o să vedem, încă nu se știe când, luminița. E clar că măsurile luate până acum dau roade, telefoanele urmărite ne-au șoptit că peste 90% din populație nu s-a deplasat de Paști. E bine, se putea și mai bine. Sper că toată lumea se spală pe mâini cât mai avem apă la robinet. Că s-ar putea ca, peste o lună sau două, să nu mai avem produsele necesare pentru curățarea apelor menajere, din cauza transporturilor împuținate din cauza șoferilor de tir care muncesc mai puțin spre deloc din cauză de falimente. Dar nu e sigură deloc criza asta a apei potabile, nu trebuie să se îngrijoreze populația, nici pomeneală, de unde a mai ieșit și tâmpenia asta?! Aveți încredere în conducătorii voștri, paranoicilor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: