Sandu 3

Sandu, corect Bumbești Jiu, fost Sadu, este un orășel cu ceva populație în scădere, vreo 8.000 de locuitori de la 11.000, situat între mănăstirea de călugări Vișina și localitatea Curtișoara. Ce a făcut ca acest orășel să existe, să aibă sub comuniști cam 13.000 de locuri de muncă a fost fabrica de armament, mascată de Ceaușescu în fabrică de frigidere Fram. Mascată bine în defileu, fabrica de armament mai are astăzi 600 de locuri de muncă deși se muncește la gloanțe tot cu strungurile din 1940, fabrica nefiind retehnologizată niciodată, iar frigiderele Fram dispărând, pentru că oricum nu erau rentabile. Din mia de locuri de muncă existente în Sandu 600 sunt la fabrică restul funcționând în servicii: piață, școală, gară, altele. Sandu are două feluri de locuințe sociale: Blocurile construite de nemți în 1940, care erau înconjurate de multă verdeață și cele construite din 60 încoace, în plin comunism, care au distrus spațiile verzi mâncând natura orașului. Prin oraș trece râul Sadu. El se varsă în Jiu. Din Sandu începe defileul Bumbești Livezeni, construit în munte de-a lungul Jiului și care pe vremuri a iscat opere, cântece patriotice, muzică ușoară, pictură contemporană, lălăieli patriotice, sudoare, morți, tineri cu școli întrerupte și tot ce a ținut de lagăr de concentrare. E-adevărat că a ieșit o treabă splendidă, defileul fiind unul dintre cele mai frumoase trasee din țară.

Este sâmbătă și am promis că trecem pe la Mioara. Mioara stă de partea cealaltă a Jiului și atunci ne-am luat salopete, vâsle, costume de scafandri. Tanti Mioara, un personaj absolut remarcabil, cald, ca la 70 de ani, cu umor, generoasă, plăcută la vorbă și la port ne aștepta cu cozonac, ouă, limonadă, vin, câteva puțuri cu apă, miel, cozi de mătură, terasă cu coviltir, roți de căruță care plutea prin curte, cu un portocal înflorit, nu era așa dar prea era pitoresc totul, o căsuță mică, cochetă, cu găini, curci, și mai ales cocoși. Avea cei mai mulți cocoși din Sandu. Am glumit, am râs, am admirat un câine alb mare lățos și ne-am dat seama că Tanti Mioara este o femeie tare de treabă, de pus la rană cum se zice în discursurile politice ale Adinei Gorghiu, ale Adinei Popescu Tăriceanu și ale altor Adine. Adina Blaga de exemplu. Am vorbit de bărbații Mioarei, de pensia de la fabrica de gloanțe, despre mă, copii, trebuie să-mi repar gardul, trece pâinea, da, așa e aici, pâinea îți vine cu mașina acasă pentru că magazinul este foarte departe peste calea ferată, peste pod, peste râu, peste mări și țări și la el ajungi numai dacă știi toate poveștile cu Feți Frumoși, Balauri, Zmei și Babe Cotoroanțe.

În grupul nostru erau mai multe femei: Mariana, Lorena, Tina Cumva, Corina, Mioara, Ecaterina Teodoroiu, Maica Tereza a Sandului, Gina Lolobrigida care la un moment dat au hotărât să plecăm. Mariana a zis: Hai să plecăm, că diseară mergem la Înviere la Lainici și trebuie să ne odihnim. Tina Cumva a zis și ea: Hai să ne odihnim, că vreau să văd cum face minuni icoana aia de la Lainici, aia adusă de la Muntele Athos.

Am luat-o pe jos spre Sandu. Înapoi. Râul curgea pașnic, a trecut un tren, au mai trecut un pițigoi și o Dacie 1300. Pițigoiul ne-a spus: Ne vedem diseară la Lainici. Și-am adormit.

A suivre, Denis.