Eram siderați de Ferentari de când nici nu eram în București. N-auzeam decât că-n Ferentari au venit americanii, că în Ferentari se dau adidași pe daibogi, că în Ferentari va să vină Bob Dylan sau The Animals din cauză că Eric Burdon vrea să cânte la țambal cu ăia din favelele cartierului și tot d-astea care de la Câmpina, unde făceam școala, mi se păreau americane, din vest, ca blugii ăia pe care-I cereai nu-ș cui de la Paris.
Acum stăm în Ferentari, cum te uiți la cartier în stânga, lângă blocul ăla care are la parter un coafor, un aprozar, o cizmărie, un Dedeman, o sifonărie și un restaurant cu trei etaje, Ferentari în care nu e niciun american, ci doar un 141 cu care poți face turul cartierului.
Seara, ne punem o basma și ieșim la plimbare. Vedem Spitalul de Pneumologie, două spălătorii de mașini cu 5 lei, o pâine, două pâini și o farmacie. Și brusc dai de Piața Ferentari, că aici am vrut să ajungem. O piață elegantă, nouă, frumoasă și goală. Aici niciodată vreun țăran n-a vândut mai mult de un castravete sau doi. Un altul trei cartofi și-un pepene.
Pe 11 nov 2016, totul s-a schimbat. Parcă veniseră americanii, așa de multă poliție, lumină, mașini, mici, pastramă, și oameni bine îmbrăcați pluteau în jurul pieții. Da, așa de mulți. Era o feerie de civilizație, de vis, de eleganță, de veselie, de copii premiați, de diriginți urâți, de părinți amabili, un pian și ceva microfoane care chiar mergeau. Aveam să aflăm de la un polițist că era prima ediția a Festivalului de Jazz din Ferentari, organizat chiar în piață, după ce tarabele fuseseră ascunse.
Înăuntru era cald, multă lumină, un pian la care cânta Marius Vernescu. După primele note ne-am dat seama că trebuie să-i cumpărăm toată discografia. Apoi, ca la un semnal, toată omenirea din sala improvizată a ascultat discursurile doamnei Gabriela Firea, primar general al Capitalei, și domnului Vasile Dâncu, vice prim al Guvernului României. Bun. Excelent chiar. Cu promisiuni că vor veni și la edițiile viitoare. Vom vedea.
Au mai cântat Emil Bâzgă cu New Orleans Band, cu bass Cătălin Răzvan, Mădălina Pașol Project și Groove Hug și uite-așa Festivalul Ferentari Jazz a intrat în rândul marilor evenimente de gen precum Gărâna, Timișoara, Berlin, Paris, Montreux, București, Cartagena, Tokyo, Montreal, New York și atâtea altele.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: