Libertate însângerată

O ţară fără libertate artistică absolută se află sub dictatură. Fără această libertate garantată se produce o monstruoasă ideologie a încolonării şi degradării sociale. Avem deja artişti de partid şi de stat, insectare cu noua specie pe cale de a se instala în spaţiul public. Grav, nu avem însă o revoltă asupra acestei situaţii care menţine arta, libertatea şi parteneriatul public în derizoriu. România este în cădere liberă, tinde tot mai mult a reconstrui ceea ce a fost în partea ei nefastă. Nu din idealuri umaniste, ale unei presupuse libertăţi, ci prin menţinerea centralismului transformat în suport al reţelelor mafiote. Tot ce se întâmplă în spaţiul public românesc al momentului poartă amprenta relaţionării cu sistemul, încălcându-se toate standardele responsabilizării punctuale. În afara toboşarilor sistemului, nimic nu mai există. Unica securizare a spaţiului public constă în oficializarea grupurilor mafiote, agresive şi monocorde. Socializarea, limitat-dirijată, are loc în legile gravitaţiei stabilite, în majoritatea ei mortală. O lume bolnavă de putere şi averi evoluează într-o legalitate lipsită de orice indiciu moral, considerându-se Dumnezeu pe pământ. Inventând continuu criteriile care să susţină iresponsabilitatea administraţiei.

România de azi, prin contextul în care se află, nu mai poate funcţiona decât prin democraţie. Iluzia celor care cred că ei sunt statul, reuşind performanţa de se împroprietări cu întregul patrimoniu public, va trebui supusă unor eforturi civice demolatoare. Nu de alta, însă pentru cei care au o minimă şi aliniată viziune asupra democraţiei, ţara noastră a ajuns de multă vreme un teritoriu al exterminării. Absenţa unei legi serioase de sponsorizare a culturii, nu o caricatură securist-ceauşistă, a creat o ineptă segregare a stupidităţii locale prin care unii s-au trezit veritabili şefi e trib. Cine să mai facă, şi cum, faţă politicii degenerate când însăşi cultura este supusă unui proces de criminalizare prin pacte legislative de tip totalitar. Încet, în aceşti ani de aşteptare a trâmbiţatelor schimbări, avem o tot mai perfecţionată maşinărie totalitară deja omologată pentru distrugere în masă. Cam aceasta este reforma pentru artişti şi public, pentru artă. O afacere mortală în numele profitului unor minorităţi.

Centralismul face mult mai multe victime decât ne imaginăm, şi din simplul motiv că avem o justiţie care nu dispune de aparatul conceptual de gestionare a multor cauze decisive. Inadecvarea ţării la democraţie, la civilizaţia care se instalează prin mită, face victime. Nu mor oameni doar în accidente rutiere, unde politica mafiotă şi starea infrastructurii se întâlnesc fatal. Mor oameni şi în săli de spectacol, dezastrul colectiv arătându-şi generalizarea. Tineri care au decis să rămână în ţară nu au parte nici măcar de spaţii culturale amenajate corespunzător. Improvizaţiile fac parte din reţeta puterii corupte, ameninţând siguranţa publică. Viaţa de noapte în România pare să fie dominată de o promiscuitate care finanţează nucleul unei puteri demne de un rechizitoriu neiertător.
Viaţa publică în România s-a structurat apocaliptic în victime şi asasini, printr-un sistem care trebuie denunţat şi înlocuit de urgenţă.

Agenția CĂLIMARA