Ghici China vine la cină

Behăim prin Gaudeamus căutând standul chinezesc. Ne trebuie scriitorul ăla, Yan Lianke, care a scris Ding Visează. Carte de căpătâi. Vrem să-i mai cumpărăm vreo, două trei cărți. Dacă vor fi fiind traduse. De domnul Iohannis, că probabil e cu reciprocitate. Dar China, invitata de onoare, nu e la parter cum te-ai aștepta, ci la etaj unde nu ți-ai propus să urci pentru că acolo sunt edituri neinteresante. Chiar și așa, prezența chinezească se face simțită. Sunt peste tot în târgul carte, vorbesc în neștire, se miră de tot, ceva le place, apoi un șnițel și-un cartof la cină și contactul, prietenia sunt gata.

La Humanitas vorbesc Mircea Cărtărescu, Denisa Comănescu și Marius Chivu despre Bob Dylan. Mircea consideră că, într=adevăr, Dylan e uriaș, e genial, e celebru, e universal, versuri babane, se predă în școlile americane, ba chiar și prin Europa de Vest deci și a noastră, dar, vedeți voi, cu Nobelul e altceva. Adică de ce să fie prejudiciați scriitori importanți de acest premiu? Murakami, Kadare, Os, el? Da, de ce? Poestul nu răspunde la întrebare, pleacă, plecăm și noi, pentru că pe Denis Comănescu și pe Marius Chivu vorbind de Dylan nu-i crezi.

Atenția târgului este captată de Marina Almășan. Că și ea scrie. Și încă bine, zice Alex Ștefănescu, celebrul critic. Mai zic ceva Mircea Radu, niște fete urâte, iar Marina dă șampanie la toată lumea. La anu' va fi propusă și ea la Nobel, că dacă nu merge cu Cărtărescu să fie la două capete. Ba chiar la trei sau patru că apăruseră și Mona Muscă și Monica Macovei prin preajmă, adică cele două MeMe ale literaturii și politicii românești.

Noi vorbim cu Cornel Nistorescu. Mai are vreun rost? Votul ăsta va schimba ceva? Nu. Niciun vot din nicio Românie nu mai poate schimba nimic. Sistemul nu se predă. Nici nu moare, nici nu se predă și nici nu mai numără voturile. Că-s gata numărate și se face mișto de noi.

Springtime-ul din incintă are darul de a-ți potoli foamea. Dar și portofelul. Un șnițel cu cartofi și-o apă 40 de lei. Bine, bine, n-ai decât să nu mănânci, dar când vezi cărți cu 5 lei grămada în ideea că o editură ca Paralela 45 vrea să-și închidă porțile, te răzgândești și-ți zici că până dau toate editurile faliment măcar să-ți treacă foamea. Pentru că asta e impresia: falsa vânzoleală a cărților din târg prevestește un faliment teribil, pentru că nu mai citește nimeni. O mie de oameni la un târg nu-nseamnă nimic pentru piața de carte din țara noastră. În Germania, piața de carte înseamnă anual șapte miliarde de euro, la noi abia zece sau cinșpe milioane.

Mai behăim la târg, cu plăcere, cu Nicu Alifantis, Ștefania Coșovei, Coca Popescu, Lucia Verona, Ioan Cristescu, Ioan Mureșan, Ioan Groșan, Florin Iaru, Horia Gârbea, Paul Daianu, Dan Burlac, Marina Almășan, Arsenie Boca, Ecaterina Teodoroiu, unii pe care nu-i știm, alții pe care nu-i știm dar ne-ntreabă ce mai scriem, că dacă băgăm la Călimară, că a devenit cunoscută și-uite-așa ne-a trecut ziua de sâmbătă.

Apoi, ne-am dus la teatru. La Teatrul Țăndărică, unde a început Festivalul Internațional de Animație. Mergeți și voi. Ține până luni 28 nov cu spectacole zilnice. Mamă, mamă!!

Denis