30 mai 2022

METRONOM, de Alexandru Belc, Premiul de Regie, secția Certain Regard CANNES 2022

Suntem cunoscuți în Europa datorită regimului opresiv al securității noastre dragi. A fost mai întâi 4, 3, 2 al lui Cristian Mungiu, Palme d’Orul din 2007, ceva cu avorturile dacă mai țineți minte, apoi Premiul Nobel pentru Literatură al Herthei Muller, iar acum Metronom al lui Alexandru Belc, premiul pentru regie în secția Certain Regard la Festivalul de la Cannes ediția 2022. Ia să vedem: un grup de tineri în pragul bacului pun de o petrecere la Roxana. Părinții ei sunt plecați și e rost de-un coniac, de-o țigară, de ceva Doors și Janis Joplin. Sunt anii 70 ai secolului trecut și muzica ajunge pe căi deochiate, nelegale, la tineretul autohton. Noutățile sunt aflate, în special, prin intermediul Europei Libere. Culmea petrecerii este o scrisoare pe care cei din grup o trimit radioului, lui Cornel Chiriac, care face cu succes emisiunea Metronom 72. Ei cer în epistolă Chicago, Blood Sweat and Tears, Zeppelin. Scrisoarea ajunge însă la securitate. Tinerii sunt reținuți pentru declarații, pentru uneltirea împotriva regimului comunist. Ana, personajul principal al filmului, rezistă încercării de racolare ca colaboratoare a securității în ciuda carierii strălucitoare care i se promite. Află de la tatăl său că Sorin, iubitul ei a fost cel care a dus scrisoarea colegilor săi la securitate. Într-un excelent final, ea se dăruiește lui Sorin ca ultim gest al dragostei ce i-o poartă, fiind clar din acel moment că legătura lor nu mai poate continua. Grupul de actori, elevi și adulți, sunt foarte bine conduși de Alexandru Belc: Mara Bugarin, Șerban Lazarovici, Vlad Ivanov, Mihai Călin, Mara Vicol, Adreea Bibiri. O notă mare pentru scenografie lui Bogdan Ionescu, înduioșător de realistă și decolorată. O clipă am fost tentați să credem că povestea filmului va cădea în neverosimil, vezi cititul scrisorii, dar citeala asta își are rostul pentru a informa cinefilul european despre ce pățeam dacă ascultam altceva decât oficialele Macarale sau Lalele, melodii care subliniau măreția și mirosul vechii republici socialiste române. Cam așa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: