Ne-am asigurat mai întâi că războiul din Ucraina e pe stand by, că Ciucă se ocupă vârtos de strategia economică a țării, că Ciolacu își numără în liniște averea făcută din banii noștri, că pensiile vor fi micșorate, că gazele și curentul vor fi micșorate, că horoscopul ne arată că ne vom îmbogăți până la sfârșitul anului, că centura Bucureștiului nu va fi gata niciodată, că scandalul de la CCR e pe mâini bune, și ne-am pus cămașa aia cu dungi de lemn în scunda tavernă mohorâtă, cizmele vopsite proaspăt ca să ne întâlnim cu nepoată-mea Luiza, foto sus central, și mama ei la bere. Lângă stadion. Bătea vântul. Abia am găsit parcare. Mirela avea trandafiri în piept. Muzica era urâtă și tare. Apoi, eu cu Luiza am discutat despre Ion Creangă, că amintiri din copilărie, cu Cristiana am discutat despre timpul probabil va ninge la mare, ba nu la munte, am zis ceva Mirelei că adică ea voia gin tonic, eu am vorbit cu mine însuți despre de ce revoluția tehnico științifică a lumii și Beatles n-au avut loc în est și a venit timpul să plecăm. Era ora șase. Mohorât. Muzica era și mai tare. Așa că ne-am dus la Gala Gopo 2022. Imaginile de mai jos grăiesc de la sine de cât de mișto a fost. Ce seară. Ce premii. Ce lume. Vom reveni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: