MEDINA

Toată lumea din spital sau din ambulatoriu, internați sau doar în trecere prin fața lui au probleme la ochiul stâng. Numai la ochiul stâng. Operațiile se fac numai la stângul. Sunt intrigat. Nu găsesc o explicație. Așa că o sun pe buna mea prietenă Vrăjitoarea Medina. A venit pe seară când tocmai serveam delicioasele macaroane fără sare, fără brânză, fără nimic. Avea un taior verde mulat, o fustă mov cu ciorapii de rigoare, o mătură aurie, era frumoasă, salonul mă invidia, surorile ar fi preferat-o pe ea, nu pe mine. E simplu, îmi spune. Ochiul stâng e pe partea inimii. Ochiul stâng cucerește și trasmite inimii nu numai bucuriile ci și necazurile. Ai o bucurie în viață, o femeie, un copil, o excursie, o băută ca lumea pac inima transmite ochiului. Ochiul se bucură. Ai un necaz, ți-a murit cangurul, o babă din Venezuela fără să-ți lase nimic, te-a lăsat femeia sau ai rămas singur pac inima se întristează, se supără și transmite ochiului. Asta cu singurătatea e cea mai mare problemă a omenirii. Toată planeta e singură, toată planeta are ochiul stâng defect, în suferință. Înțelegi? Apoi, operezi și dreptul că așa trebuie, nu din altă cauză. Explicația nu mă satisfăcea și ca să ies din situație am întrebat-o ce-i mai face soțul, domnul Moon. A, Moon?, mersi de-ntrebare. A găsit un aparat și s-a catapultat în timp. Este acum, dacă nu mă-nșel, la curtea domnului Cantemir cu care este la Moscova într-un fel de detenție. Medina a plecat. Toată o briză, toată o nălucă, așa cum a venit. Aveam și eu catapultă. M-am dus după domnul Moon. Am ajuns seara, la ora de muzică. Țarul cânta, bufonii cântau, curtea cânta, câinii și berzele cântau. Toți, dar absolut toți avea pansamente la ochiul stâng. Îl întreb pe Dimitrie care-i treaba. Mi-a răspuns: Cântă prost și d-aia. Cântă prost și-s singuri, singurătatea e și la curțile mari, mai ales la curțile mari. E simplu. Îi spun: De-asta tot Spitalul Oftalmologic face operații numai la stângul? Da, dragul meu, mi-a răspuns, tot poporul român suferă de ochiul stâng, ba cataractă, ba glaucom, ba cancer, ba arterită, ba singurătate, ba tensiune pentru că nu cântă nimic, cântă prost. Și așa va fi peste veacuri. L-am lăsat pe Dimitrie cu țitera pe-acolo, pe sub geamurile uriașului salon împărătesc. M-am catapultat înapoi. În catapultă mi-am pus o melodie antrenantă, românească sută la sută: Banii vin, banii pleacă!