O DUCEM PROST PENTRU CĂ ''NE DESCURCĂM''

Descurcăreala românilor a început încă de pe vremea lui Burebista, ăla care a interzis cultivarea viței de vie. Și în loc să fie tras la răspundere și să i se dea exemplu Europa care bea de crăpa dar era cu două sute de ani înaintea noastră, românii au început să-și facă acasă țuică, vin, bere în alambicuri neprietenoase, fără o regulă a fermentației și așa mai departe. Descurcăreala asta se vede și azi prin comune viticole mari, vezi Valea Călugărească, unde vinul, țuica și borșul se vând la poartă în afara comerțului legal. În comunism nu se găsea nimic dar românul se ’’descurca’’ și cu laptele praf pentru copii, și cu untul, cu carnea, cu benzina, cu slujba, și cu adeverințe medicale, adică cu tot ce-l ținea departe de legalitate. Departe de taxe, departe de un anumit nivel de trai. Apoi, a venit revoluția din 89 și și acolo ne-am descurcat. În sensul că evenimentul a fost creat de ‘’niște băieți’’, noi mulțumindu-ne să ieșim în coloane pe 22 dimineața și să strigăm Jos Ceaușescu și-atât. Apoi, am continuat descurcăreala prin hățișul politic proaspăt instalat. Treceam de la fsn la țărăniști, de la liberali la pesediști, de la auriști la aldiști, de la TVR la Pro prefăcându-ne că înțelegem ceva și certându-ne între noi că cine are dreptate. În timp ce noi ne descurcam cum puteam, șmecherește, naiv și în afara lumii, băieți importanți ai nației noastre au făcut averi, și-au luat avioane, au ocupat Monaco și ne râd în nas, lăsându-ne să ne descurcăm cu pensii de câteva sute, cu părinți bolnavi, cu frigul din case, cu apa rece, cu școala online, cu frica pierderii locului de muncă. Că dacă-ți pierzi locul de muncă te descurci doar dacă te apuci de furat sau intri în politică. Suntem deci un popor de descurcăreți, popor lăsat de izbeliște de marile civilizații, un popor care se decurcă cum poate către ieșirea din istorie. Ce-ar fi de făcut? Iată ce spune domnul Antonie Vecinu Dor, celebru dacopat: Constituția României, la capitolul Descurcăreală zice că ține loc de bunăstare, de emigrație, de gagici, de bere, de toate alea care-l fac pe român fericit, caz în care poa’ să doarmă liniștit de-acu’-ncolo. Deci nani, copii, nani, nani!