CABARETUL

De când s-a înființat Ministerul Familiei ne tot frământăm pe malul lacului. La noi, pe Dobroiești.Că adică cum să-i îmbunătățim mersul, că dacă avem idei bune să le băgăm la doamna Firea, că ea e prima familistă a țării. Unde mai pui că ne-a trimis Cabaretul, foto, în sat ca să facă promovare ministerului. Da. Pește n-am prea prins, da’ la cârciumă ne-au venit idei mișto, babane. Unu’ din Gogoșaru a zis, unu’ slab cu urechi de bivol mic: Ministeru’ ăsta trebuie să aibă și alte secții, una s-ar putea numi Ministeru’ Lu’ Bărbatu’ care vine beat acasă și bate familia. Și să găsească soluții. A intervenit și o femeie cu un turban din timpul lui Napoleon în cap: Ministeru’ ăsta trebuie să ne dea bani să plătim netu’, că nu știm să umblăm cu el, că dacă ne cade în cișmeaua din curte? Da, așa era. Un copil deja beat, cu o cămașă boțită rău, a zis: Educația pleacă din familie, așa ne spune la școală doamna de română, și noi le-am scris alor noștri în Spania, da’ ei ne-au răspuns că așa e pleacă din familie da’ din familiile care au bani de educația asta ori ei n-au. Mai durează vreo zece ani până or înjgheba ceva p-acolo, de exemplu tata vrea să-și facă o măcelărie în Toledo. După care a tăcut și a mai cerut o sticlă de bere. Tipa de la Cabaret, acu’ ne-am prins, e de la noi din comună, din Gogoșaru, e nepoata lui Petre Ghelmez ăla de-i liceu în București, și fata asta, Minora, ne-a zis: Da’ sunt și fără familii, mulți de tot și ministeru’ ăsta le dă la fiecare câte una? Întreb și io ca să știu. Discuțiile se aprinseseră rău de tot. Eram ca o familie ieșită la cârciumă sâmbătă seara și ne reproșam că ba uitaserăm aragazul deschis ba nu mai erau bani de lumină ba că în coteț nu mai încăpea vaca și așa mai departe. Probabil că de-asta inventaseră ăștia ministerul ca să ne certăm între noi și să ne dăm seama de menirea familiei. Da. Fumul țigărilor ieșea pe coș. Nu, nu ieșea pe coș că nu era coș ci ieșea pe fereastra deschisă. Un băiat din Izvoru s-a ițit la fereastră și-a zis: A-nceput Cabaretu’, s-au aprins luminile în sală, hai și noi. Am intrat. O sală mică, cumva lângă biserică. O sală mică puțind a vestiar, a tutun și a pește. Unu’ dintre noi a zis: Bă, stingeți telefoanele! Și așa am făcut.