O ZI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

Prietena noastră Dana Fior Elenescu a scris un excelent tratat de dezvoltare personală. După el ne trăim viața, lucru pentru care îi mulțumim foarte mult. Ia să vedem: Dezvoltarea personală, zice dânsa, începe cu omleta de dimineață. Luăm trei ouă, le batem, încingem uleiul și punem amestecul de ouă pe foc. Dacă tigaia n-are fund, situație des întâlnită, scoatem mătura și facem curat. După ce facem curat, luăm din nou trei ouă, le batem și le punem la prăjit întrucât dezvoltare personală fără mic dejun nu merge. Dacă n-am pus fund la tigaie din nou toată omleta noastră se scurge pe gresia din bucătărie. Facem curat și o luăm de la capăt. În felul acesta ne dezvoltăm abilități de care nu știam, devenim mai albaștri, mai virtuoși, începem să credem că putem răsturna lumea. Plecăm deci nemâncați la slujbă. La slujbă mergem numai ca să ne uităm la fundul secretarei, pentru că fără el viața noastră merge într-o direcție greșită, nu mai avem impulsuri vitale, nu mai strănutăm și așa mai departe. Fundul apetisant al secretarei ne face să ne dăm seama de chestiile care zac în noi, chestii pe care altfel nu le-am fi băgat de seamă. Cum ar fi: Spiritul de observație, pofta sexuală ca sprijin intelectual feroce,adică ce să mai citim?, fundul ține loc de lectură și voioșie. Pa la prânz ne dăm seama că dragostea n-are scenariu și lăsăm inima să improvizeze, așa că la cafeaua de ora două, îi facem o invitație secretare: Nu vrei, dragă, să mergem la mine? Fac o omletă delicioasă. Ea acceptă, pentru că scaunul din cafenea e prea mic și nu-i încape fundul. Din clipa asta simțim că am luat avânt, forțele noastre proprii devin de nestăpânit, adică totul e să vrei, că totul e în tine. Secretara se oferă ea să facă omleta. Noi ne ducem la baie să ne dăm cu odicolon. Auzim urlete din bucătărie. Omleta i s-a răsturnat pe fustă, a ajuns pe gresie și trebuie din nou să fac curat. În timp ce ea se duce la baie, își strânge lucrurile și se cară. E seară de-acum, se aud vecinii. Noi dăm la pagina următoare din volumul prietenei noastre. E un capitol numit Cum să ne dezvoltăm înainte de culcare. Ne aducem aminte că n-am mâncat nimic și ne ducem la bucătărie să ne facem o omletă. Ne simțim mai bine. Suntem dezvoltați. Gândul nu ne mai stă la fundul secretarei. Nu mai avem trei ouă. Nu mai avem niciunul. Nu-i nimic, lipsa ouălelor este un privilegiu de dezvoltare personală sau cam așa ceva.