Tânăra Loreta Opt din satul nostru, Vieru, com Gogoșaru, jud Giurgiu, foto, a trebuit să plece la oraș din cauza sânilor. Erau prea mari. Nu mai putea intra nici în micul magazin din centru, nici în curte, nici nicăieri. Iar când mamei ei nu-i mai ajungea metraj cu care să-i facă sutiene, Loreta s-a decis. Numai la București a găsit o garsonieră pe măsură pe undeva prin Militari etaj 9. O vreme a învățat în liniște, Loreta studia materia mai rară Biografia, adică cât a avut mâncare de acasă. Mall-ul din apropiere i-a schimbat însă viața. S-a dus, de exemplu, să-și ia o pâine și-un plic de ceai că numai pentru asta avea bani zilnic. N-a încăput la casă din cauza sânilor. Noroc că a văzut-o Ionel, casier acolo. A ajutat-o, a dus-o până acasă, s-a îndrăgostit de ea lulea. Era spre toamnă așa. Așa a aflat că ea învăța pentru facultatea de Biografie recent înființată pentru unii lideri politici și nu numai care aveau nevoie de biografii noi, în ton cu vremurile și cu trecutul social democrat al poporului român, trecut din care să se șteargă partidul comunist și turnătoriile la securitate. Ionel ca s-o susțină s-a mutat la ea. I-a propus o operație de micșorare a sânilor că biata Loreta nu mai vedea literele de la calculator din cauza lor. Știa el pe cineva la mall care făcea chestia asta pe bani puțini. Șefa de la mezeluri. În sfârșit, pe aici erau cu discuțiile și cu dragostea lor când Loreta i-a explicat bătaia mai lungă a Biografiei și modernitatea ei în România. Spunea: Ionele, se va înființa Ministerul Biografiei și de ce să nu fiu eu prima șefă a lui? Ce, îți strică o ministreasă la sivi? Mâncau ardei neumpluți și-și făceau planuri de viitor: Voi avea un salariu foarte mare și vor veni toți ăștia de la putere că trecutul se inventează. Toată lumea face la fel, își inventează trecutul. De jos, din stradă, se auzeau troleele, trotinetele electrice. Câțiva vecini se duceau la ghena de gunoi. Viitoarea ministreasă se dezbrăcă, îl vârî și pe Ionel cu ea în pat, îi puse mâna pe sâni. Priveau amândoi în gol spre viitorul Minister al Biografiei, care, după calculele lor, trebuia să fie aproape de garsoniera lor, tot prin Militari, dar poate mai jos, la etajul doi. Nu știau ce să facă în pat. Se auzea liftul. Foto, Marie-Paule Surre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: