SILENCE

Am dat verdele mai încet și s-a făcut liniște. Poate că nu trebuia, zic că verdele ajută la fotosinteză, dar eu n-aveam de făcut niciuna. Ce sinteză să fotografiez? Apoi, am dat lebedele mai încet și gândurile mi s-au așezat cum trebuie. Zburau de-a valma: Ba în Abisinia, ba la femeile la care visa generalul. Prietenul meu, Generalul Manole Ben Manole. E dimineață și nu mă duc la Madama, e ziua Elizei. Stau acasă și-mi fac o musaca. Albastră, culoarea mea preferată. Mai fac un Outline la Cavalerul. Lebedele totuși vorbesc: La 6 din 49 a ieșit 8, de câte ori v-am spus să jucăm numai 8, uite că s-a câștigat, a glăsuit una înțeleaptă de care asculta tot orașul. Era Eleonora, o lebădă verde. Semeață, cu ochelari, cu ciocul bronzat. Apoi, și-a deschis aripile și cerul s-a înverzit. Nu vroiam, dar n-am avut ce face. M-am uitat în porcul cu economii. Aveam de-un 6 din 49, am jucat 8. A ieșit 9 și nouă ăstora care eram pe-aproape ne-au dat câte un milion de euro. Mi-am luat o cămașă cu care vreau să mă duc în lume. În liniște, nu vreau să știe nimeni. Doar să nu uit musacaua pe foc. Verdele primăverii e galben acum. Lebedele s-au întors, le pregătisem masa. Fără niciun zgomot au ras tot: Cașcaval, biscuiți verzi de vară, prune fără niciun gust, litere dintr-un roman neînceput în care e vorba despre o femeie care luptă într-un tufiș alb cu Luna. Ba o alungă, ba nu. Soțul ei este pușcaș marin și are o mitralieră lungă. Se iubesc. Toate romanele neîncepute sunt despre dragoste. Îmi amintesc de unul în care el era mezelar, ea croitoreasă. Și-au luat o ambarcațiune și pluteau prin deșert. Printre cămile, lei și căprioare. El vindea parizer, ea rochii dintr-un metarial necunoscut, că la un moment dat un beduin a întrebat-o: De unde ai mătasea asta așa de fină? Ea n-a spus și el a iubit-o și mai mult. Acolo i-a văzut Eleonora, ea se duce în Africa de Sud la un seminar despre Verde. I-a zărit pe yacht, le-a suflat în pânze. Așa se leagă prieteniile, în liniște, bătând din aripi și din inimă. Cu ce mi-a mai rămas de la lotto mă duc și eu prin deșert. Îmi fac o cababă suspendată și ascult seara Tunariwen. Un grup rock de mameluci. Sunt foarte buni și au fețele acoperite. Îi recunoști de departe, că sunt verzi.