Dar să începem cu începutul povestea noastră, de fapt povestea fabuloasei casete negre pline cu bani din Fargo. De care aveam cu toții nevoie dar mai ales Bu care ieșise din cadă transparentă, subțire, cu sânii mici. Ne uitam la ea în tăcere. Știam cu toții că viețile noastre se vor împleti definitiv cu această încercare, așa că ne-am băgat cu toții ăn cadă după ea: eu, Viezurele Marin și Agenta Roșie. Pauză, bălăceli. Viața n-are subtitrare și dacă n-o-nțelegi ești pierdut. Așa că nu ne-a fost greu să înțelegem de ce Bu se uită în fiecare seară la Fargo, serialul american cu Steve Buscemi. Steve Buscemi este un infractor cu o șleahtă de băieți după el care sparg magazine, cârciumi, lucruri mărunte. Și pun banii într-o casetă de fier. Înainte de-a se certa sau de-a fi prinși hotărăsc să pună banii într-o casetă de fier pe care s-o îngroape undeva până trec cercetările conduse de Agenta Roșie. Bu își copia în fiecare seară, pe cd-uri, secvența cu locul unde Steve Buscemi ascunde caseta. Sare un gard și începe ținutul Fargo, plin de zăpadă. Face o groapă și gata. Semn o hârtie roșie sau cam așa ceva. Bu are deja sute de cd-uri cu secvența respectivă pe care urmează s-o arate celor pe care-i va întâlni în drum spre Fargo. Apoi, s-a uitat la noi și am înțeles cu toții că oamenii se leagă nu numai la bucurii ci și la necazuri, la dureri. Am acceptat cu toții s-o însoțim. Banii îi trebuiau lui Bu pentru operația lui Si, foto, care are probleme grave. Agenta Roșie avea o mașină roșie cu licurici. Venea și iubitul ei cu noi, Viezurele Marin, un bursuc elegant, colțos așa la prima vedere, ahtiat după femei roșii cu urechi verzi, iar eu m-am suit în mașină c-o iubesc pe Bu și pot să car geanta cu cd-uri, pot conduce mașina alături de Agenta Roșie, pot săpa în zăpadă și pot mânca în neștire șuncă de Praga. Dănilă Prepeleac mi-a spus într-o zi: Bă, câtă șuncă mănânci!! Da, așa a spus și i-au dat lacrimile că era ultima bucățică. Am plecat într-o dimineață cu ochii deschiși. Am văzut o alimentară, am luat ouă și ulei. Ridichi și portocale. Piersici și țelină. De sfeclă nu mai zic. Cu sfeclă mă ține pe mine Bu de mă-nroșisem prin toate locurile nu spun care. Opream și arătam harta. Ați văzut zăpada asta, gardul ăsta undeva? Semnul roșu? Așa a început de fapt călătoria noastră spre Canada, că acolo era Fargo se înțelesese din serial. Dracii lui Prepeleac desenaseră cerul cu vreme mișto, țara juca golf iar noi am ieșit spre Budapesta. În fața noastră se așternea Europa, Lumea. Mai spun odată, ca să se înțeleagă bine în ce întreprindere ne angajasem de dragul lui Bu: În fața noastră se așternea Europa și Lumea iar în surdină cânta un gândac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: