SIGHIȘOARA 4

Epuizați de atâta blues ne repezim pe mâncare. Cineva a gătit telemea și era foarte bună. Cu ceapă ceva, excelent. Ceapa era parfumată și mirosea pe toată strada. Intra lume, se servea, pleca mai departe. Noi am dat să stingem, dar a-nceput finala USOpen. Stăm? Stăm. De cum am văzut-o pe Emma am știut cu toții că va câștiga. Era mai frumoasă ca ailaltă, Leyla, una mică urâtă, că mai mișto era maică-sa. A bătut Emma, normal, dar ce ne-a intristat a fost lipsa din tribune a lui Ponta, Adrian Năstase, Orban, Rareș și Turcan. Adică ei erau la București și lucrau la pensiile noastre. Am stins lumina. Perdelele lăsau să se vadă activitatea unui câine din curte. Nu-ș ce făcea. Seara ne-am grăbit la scenă. Urma Guy Davis,foto. Un bluesman feroce cu muzicuță și chitară. Coveruri după Bob Dylan. Dacă nu are acest titan al muzicii, zicem de Bob Dylan, nu știu ce se făceau milioane de soliști. Chiar nu știu. Așa că omul a intrat pe scenă și avea și o pălărie. S-a așezat și ne-a cântat un blues molcom, de grădiniță. Mai ritmat ceva, o voce plăcută de culoare. Lipsa caietului de sală s-a simțit și aici, că nu știai ce cântă, că dacă știai emiteai păreri: Bă, p-asta o cânta mai bine Jagger, p-asta Manfred Mann și așa mai departe pentru că piața era însuflețită rău. Da. Rău de tot. Se dansa, Mircea mânca înghețată, Biri la fel, adică toți mâncam înghețată, iar un saltimbanc din Cetate bea bere, ceea ce vroia și Guy Davis, dar n-a zis. Cât cânta Guy aveai timp să-ți amintești de copilărie. Buni a zis că ea când era mică la Cluj era deja mare și foșneau frunzele iar când a zis asta noi am crezut-o. La toată lumea îi foșnea frunzele, dar în Cetate era cald, era Guy Davis, era Bob Dylan în subconștientul fiecăruia. Cu Nobelul lui cu tot. De fapt, Nobelul ne aparține și nouă. Nouă, care i-am cumpărat toate discurile și ascultam în neștire Desolation Row. Pe care le-am cumpărat toate discurile se zice corect, dar acum mă simt și io puțin descumpănit cu Guy ăsta. Dovedește că Sighișoara a regresat, că au început să vină aici artiști care n-au auzit nici de blues, nici de Sighișoara și nici nu se spală pe mâini cum a zis Iohannis. Trec zvonuri prin piață: Că la anu vin Gratefull Dead sau, mă rog, ce-a mai rămas din ei, că mereu se-mpuținează lumea asta. Azi îl privești și nu e, cum zice cântecul. Gratefull în prima zi, că în a doua nu vine nimeni dar se scumpesc biletele. Relu s-a prins târziu că povestim din copilărie și a zis-o și el p-aia a lui Creangă cu țoalele furate la râu. Nu l-a crezut nimeni, lumea fiind ocupată cu aplauze pentru Guy Davis. Berti ne-a spus să nu plecăm, că ce-o să vedem la ultima trupă o să ne lase muți. Adică ce-o să auzim. Vine Meena cu trupa ei. Dar noi eram liniștiți, că n-am venit la Sighișoara să ne batem,cum vrea Biri, ci am venit să ascultăm blues de calitate. Cu calitatea n-a ținut, așa că se făcuse frig și io nu luasem niciun vin la mine. O mamă dansa cu fiul ei de trei ani. Sub copacul mare din piață. Berti ne-anunță ca va fi o pauză ceva mai lungă. Să nu ne speriem. Nu. Nici mama cu fiul ei nu s-au speriat, ba chiar au plecat acasă. Nu stăteau departe, cred, ci cumva după colț.