Pisica cu ochelari

Foto, arhiva E.M. Te punea să te-mbraci de plajă. Și pălăria aia mare de la Monaco? Da. Și halatul din Zanzibar? Da. Jucăm ceva la plajă? Nu. Te uitai pe fereastră. Ningea. Așa era el: ironic. Se juca cu sentimentele tale și avea și mult umor. N-aveai ce să-i faci. Era ca un nor care se desfăcea după dorințele tale: acum erau războinic, acum copil. Serile la cabană te uitai la Netflix. Tom Hanks citea ziarele unor nimeni de prin secolul 17, și el spunea că Tom Hanks va juca în marele film românesc Baltagul și că va găsi fata, o va găsi. Îl iertai pentru că povestea frumos, se pricepea, avea umor și dangătul clopotelor se auzeau în ciulinii Neajlovului. Altă dată își construi un hogeac în gutuiul de la poartă. Își luă și-o pisică și o pereche de ochelari. Atunci apăru fata rătăcită. Mică, vreo opt ani. Era un soare de crăpai. Îți crăpau sandalele, ciorapii, cămașa și pălăria de Monaco. Jucăm ceva la plajă? Nu. Te uitai prin ochelarii cu pisică. Nu ningea. Dar așa era el, ironic. De-asta-l iubeai. Într-o zi a dispărut înspre Crevedia. Avea acolo o plantație de pui de-o zi. Și-acolo se uita prin ochelarii cu pisică și văzu ceva special. Ceva ce-l chema înapoi, la pălăria de Monaco. Era soare și pescarii de pe Neajlov curățau usturoi. Pescarii îl întrebau pe Ironic: Facem plajă? Să luăm și pălăria de Bucșani? Și-apoi se uitau pe fereastră. Ningea. Ironicul din fața lor era superior. Îl lăsară în plata Domnului, cu un om ca ăsta era greu să te pui.

Îi luară ochelarii. Ce se vedea nu era rău. Păcat doar că ningea când te uitai pe fereastră. D.