VALENTINE'S DAY

Am deschis fereastra și am strigat-o pe Valentina. Eram vecini de bloc. Și era și ziua ei. Vii? Da. M-a rugat mama să fac niscai cumpărături, fac, și după aia o iau spre tine. Înflorește castanul. Te-ai prins? Ăla de lângă gunoi. Are și flori roșii. Hm! De mirare. Anul trecut am pierdut o tigaie la gunoi, am căutat-o, dar parcă nu țin minte florile. Mă rog. După piață, mă duc la Giurgiu, au atacat bulgarii Giurgiu, da, chiar azi de ziua mea. Am acolo un cuib de mitraliere, dar nu te privește. În tigaie aveam niște bani dosiți de mama, voiam să-ți iau un palton gri așa cum ți-ar fi plăcut. Nu i-am mai găsit și nici palton nu mai au. Ce să iau? Uite!, sunt în piață. Mi-a căzut masca. Fac o salată de vinete. Da? Cu ceapă, cum îți place ție. Dar de unde vine numele de Valentina asta? Și de ce sărbătoare? Vecina mea, Codrina, e de-o seamă cu mine și n-are sărbătoare deși ar fi meritat. Ea a inventat castraveții și măcar pentru asta. Codrina’s day. Anul trecut, când s-a dus să ducă gunoiul, Codrina a văzut castanul înflorit și avea flori galbene. 20 de flori. Și în tigaie avea ascunși banii de blugi. De blugi pentru tine. Nu știam că trăiești și cu Codrina. Codrina după ce termină liceul pleacă în Franța și numai asta e în capul tău. Adică nimic. În sfârșit. Bine că m-ai sunat. E-o zi caldă, după cum vezi, și după ce termin cu bulgarii îmi iau grupul de mitraliere și mă duc în munții Apoși. Apa ține florile. Că am de gând să plantez liliac și castani albaștri. Să-i văd că se prind. Mi-am luat masca și-o țin pe ochi. După ochi recunoști oamenii. Ochii exprimă. Numai ochii. Degeaba-mi zici că și mâinile. Codrina n-are mâini și uite ce exprimare are că te duci după ea în Franța. Și totuși te iubesc. Nu știu de ce și vin să facem ziua mea împreună. Să lași ușa deschisă. D.