La mulți ani, Tina Cumva!

Foto, LAD și Denis.

Domnul Apollinaire, foto, este organizator de evenimente la noi în sat. Astăzi este ziua doamnei Tina Cumva și a fost angajat. S-a prezentat cu un sac mare în spate în care erau jucării, ghicitori, unelte, o mașină de ras, un generator electric și o pană de urs. A luat loc, și-a aranjat pălăria mare oranje. A spus: pe vremea mea se făceau niște petreceri uluitoare. Știam, și pe vremea noastră se făceau la fel. Mai zice: cârnații erau o nebunie. Și la noi la fel. Zice, nederanjat: îi prăjeam, luam un topor și împărțeam fiecăruia după nevoi. Dacă un invitat avea cinci copii, îi dădeam cinci porții. Și noi făceam la fel. Ne îmbătam. Și noi la fel. Apoi, criticam diverse lucruri. Și noi. Artificiile de la final ardeau tot satul. Și noi vrem la fel. În sfârșit, pentru petrecerea de acum m-am gândit să sacrificați un miel. Și noi la fel. Pentru ciorbă, friptură, și ce-o mai fi. Oasele le iau eu, îmi trebuie la magiile viitoare. Foarte bine. Câți miei aveți? Unul. Îmi pare rău.

Noi aveam mai mulți miei, dar numai unul a gustat din tipsia cu jăratec. L-am luat deoparte. Spune: înainte să mă faceți ciorbă, vreau să mă duc până la Uiești în pădure. I-am dar drumul. A adunat turma formată din toate animalele, chiar și-un râs ceva, doi crocodili de Neajlov și le-a spus: eu n-am să mai fiu. Dar vreau ca sacrificiul meu să nu fie degeaba. Spălați-vă pe mâini. Nu ieșiți din pădure chiar dacă trece căruța cu opt zeci de miliarde de la uniune. Nu-i niciun miliard în căruță, așa că puneți-vă măștile și prădați aiurea prin gări și spitale. Prin expoziții și filarmonici. Prin aer și prin resaturantele închise. Vă las. Vă iubesc.

Apoi, oaspeții. Ingineri, vopsitori, cosași, pescari, actori, Țăndărică, Țăndărica, o muscă cu un pepene sub braț, cinci haiduci din Videle, un ospătar de care n-aveam nevoie, un tip cu glugă roșie, o damă bine cu rotile, Tudor, Vlad, un fumător de heroină pură, Amina, Darian, cinci lebede grase, un mănunchi de balerini americani, Magda, Sonia, tribunalul de la Mârșa, un pește, doi medici cu un stetoscop care făceau o gălăgie monumentală. Că domnul Apollinaire a spus: și noi făceam la fel. Era cald, era soare, dansul s-a legat din nimic. Celentano. Din când în când, mia de oameni se oprea și striga: La mulți ani, doamna Tina Cumva! Unul, un fierar bătrân, a spus asta dintr-un prun. Altul din vârf de munte, ceea ce denotă diversitatea opiniilor, căldura urărilor, sinceritatea lor.

S-a mâncat bine, bine de tot. Vinete, ciuperci, mielul. Și noi mâncam la fel, a mai zis domnul Apollinaire, ba chiar luam și acasă și ne mai ajungeau bucatele multă vreme. Știind acest lucru, puneam mâncarea în frigider și hălăduiam câte patru zile pe la femei, congrese de magie, înălțimile unor munți pleșuvi sau pe la evenimente ca al vostru. Uite, se-nserează. Am să plec. Noi nu.

Invitații plecaseră. Doamna Tina Cumva ocupase gânditoare terasa udată cu parfum de măr. Prin livadă treceau pupeze, arici, Andronache, eu, un tip de la casa de pensii, o fereastră aprinsă, păpuși de toate vârstele, nepoți, copii, furnici, Mihnea, Laura și o vulpe. Adică toți cei pentru care doamna Tina Cumva înseamnă ceva. LA MULȚI ANI!!

d.