La țară 3, Giacometti

Foto wkp

Bolborosea dimineața peste orășelul Mârșa. Adulții își făceau pachetele pentru slujbă. Care cu brânză, care cu slană, care cu ce-o fi. Toți lucrau la fabrica de arme. Copiii repetau Sadoveanu, se duceau la școală, mamele băteau mămăliga pentru pisici. Soarele era deja sus pe cer, cam în dreptul balconului lui Giacometti, iar omenirea asta se puse în mișcare. Numai Giacometti nu.

Marin Giacometti Pădure abia se dădu jos din pat. Era patron la singura băcănie din Mârșa și deschidea la 9. Vindea orz, plante medicinale, faianță pentru mașini, autobuze, gloanțe de furat, sucuri reci, dinți de rezervă și ce era mai curios mult zahăr. Niște englezi trecând prin Mârșa îl văzură desenând un sac plin de zahăr și-l porecliră Giacometti. Întâi a fost Giacometti din Mârșa, apoi numai Giacometti și așa i-a rămas numele. Pictând atât de mult tablouri cu saci de zahăr deschise o expoziție la MNAC și apoi la Luvru. Necazul lui porni de la Elvira.

Elvira Rond era din Mârșa și lucra ca vânzătoare la băcănia lui Giacometti. Erau cam de aceeași vârstă și se iubeau tare mult. Se pupau totă ziua printre gloanțe și saci de zahăr. Își făceau planuri să cucerească un oraș. Dacă s-ar fi putut Videle. Iubirea lor era aprigă, așa că Elvira vindea marfă, iat Giacometti picta nicovale, zahăr, unt și chiar coase din care-i veneau la magazin. Dar cu zahărul nu mai era bine. Era din ce în ce mai puțin și Giacometti făcu o pândă. Elvira fura din saci. Astfel că Giacometti nu mai avu ce picta deși zahăr primea tot timpul de la un văr de-al lui din București care-l fura de la fabrică. Elvira fura zahărul și-l ducea la o cofetărie de vizavi unde mama ei făcea cozonaci. Vestiții cozonaci de Mârșa, care se vindeau chiar și în Malmo. Așa că Giacometti era tare supărat, nu dormea nopțile, nu concepea ca iubita lui, cu care dormea în pat, să-l facă pe la spate. Trebuia să curme această situație.

Într-o zi, Giacometti cumpără cinci kile de vopsea și pictă un camion galben. Pe o pânză de trei pe trei. Mare. Cu pedale roz, volan albastru. O invită pe Elvira la plimbare. Tânăra nu bănui nimic. O luară prin Europa, prin Hamburg, prin Madrid. Se întrețineau spălându-se pe mâini, dând meditații la fizică și relaxând economia României pe unde apucau. Așa ajunseră pe Tamisa. Se spune că Regina Elisabeta își lua micul dejun în Turnul Londrei. De-acolo văzu o pată galbenă umbând prin oraș și crezu că-i o pălărie de-a ei. Dădu poruncă să fie prinsă. Să-i fie adusă. Să i se dea foc.

Peste ani, băiatul celor doi, unul Gauguin, care moștenise magazinul din Mârșa, primi un pachet din Londra. În el erau niște boruri de pălărie galbenă și vreo două bujii de camion. Mov. Așa mi s-a spus.

D