La țară 4, Pupăza din Tei

Foto, wkp

Pupăza din Tei vine de fiecare dată în prunul din fundul curții noastre. Nu-i mulțumită de prunele din anul ăsta. Nu-i niciuna. Noi bem cafele și brusc apare pe terasă. Zice: vreau să pun condiții. Ce condiții, spunem noi, întrerupți dintr-o disuție despre Războiul Peloponesiac. Adică io spuneam că ăia atacau și atacau și degeaba. Tina Cumva la fel. Ce condiții? Zice: vreau să-mi montați o coardă cu care să zbor cât mai sus. Nu-i mai bună o mătură, întreb. Nu.

Ne-am dus la primăria Bucșani. Corzi aveți? Cu ce înălțime? Nu știm, vom vedea, dar se poate digital? Ca să nu mai tot batem drumul până aici. Sigur. Totul e online acum. Aveți tabletă? Nu. Avem calculatoare și net. Nu se poate decât pe tabletă. Din alea cumpărate de guvern. Mergeți mai întâi la magazie și vă luați una. Unde e magazia? Aflați de pe tabletă, că totul e online acum. Luați tableta, vedeți cât de mult se poate sări cu corda și veniți la noi. Cine sare coarda? Copilul? Avem și corzi cu amplitudine mare, așa că dacă tot vreți să scăpați de el luați una de două sute de metri. Dvs învârtiți la ea și el tot sare până dispare la orizont definitiv. După aia e treaba evidenței populației. Dar online-ul ăsta nu-nseamnă să nu ne mai ducem nicăieri? Să facem de-acasă și cu coarda și cu magazia și cu amplitudinea? Nu. Pentru că online nu știu decât alea de la guvern. Acum au sosit în țară 80 de miliarde și ele nu-ncap decât online, mă-nțelegeți? Nu. Sunteți soț și soție? Da. Și amândoi aveți același IQ? Da. Trebuie să-l puneți în dosarul cu șină și să-l depuneți la Fisc. Online. Alte probleme? Nu știm, nu știm să avem alte probleme. Poate doar condițiile puse de Pupăza din Tei. Aveți o Pupăză în Tei? Da. Și are mască? Nu.Cei fără mască nu pot lucra online.

Ne-am dus la depozitul de dosare cu șină. Pe ușă scria: Nicio masă fără șină. Din cele 80 de miliarde căpătate de la UE, 50 erau pentru dosarele cu șină. Era, sigur că da, viitorul online-ului.La ghișeu, o gagică ne-a-ntrebat de ce n-a venit și Pupăza. Aia din Tei. N-am știut să răspundem și atunci gagica ne-a băgat la ATI. Era un spital prin apropiere. Aici, toți pacienții numărau miliardele. Ne-am pus și noi la numărat. Noaptea târziu am terminat. Erau doar 15. În sfârșit, ne-au intubat, ne-au dat cu pelicanol și albastru de rufe, doi dezinfectanți puternici, și ne-au dat drumul la salon. O soră ne-a dat câte un dosar cu șină, care costa fiecare nici mai mult nici mai puțin decât un miliard de euro, și ne-a zis, sora, să le trimitem online la magazinul de corzi, că asta ne trebuie. Așa am făcut.

Pupăzoiul aduse o coardă uriașă. Naiba știe de unde. Era doar cu Pupăza din Tei la noi în curte. Hai să sărim coarda. Hai! În aer vorbeau: hai, să facem o fabrică de dosare cu șină. Unde? Aici, la oamenii ăștia în curte. E copiii buni. Și cum le vindem. N-ai nicio treabă. Le dăm drumul pe Neajlov și vin oamenii online și le cumpără. Și cu miliardele astea ce facem? Care? Alea de laUE. Păi, sunt șutite deja.

Seara, când ne-am întors, crescuse un pepene în curte. Hm! L-am împachetat, l-am pus într-un dosar cu șină și l-am trimis la ANAF. Pe coaja lui scrijelise cineva ceva. Fusese o vulpe.

D.