Interviu plauzibil

Ursul de calitate inferioară Lenin Lacustrul era un ditamai animalul. Frumos, elegant, prezentabil. Și care pentru a reuși în viață își propusese să devină ziarist. Cu legitimația de presă ar fi cucerit mai ușor ursoaicele, vulpile sau veverițele, ar fi intrat prin față la benzină sau la stupii cu miere de albine și alte alea. Cel puțin așa credea. Așa ajunse la cotidianul cel mai tare la vremea aia, Pipâl. Un ziar serios care se preocupa numai de social, sport, faună și UDMR.

Pe culoarele online de la Pipâl, Lenin Lacustrul întâlni vreo două fete și băieți online care scriau de zor rubrici mondene. Îi spuseră: Dacă ne aduci un interviu teribil, tare, bombă te angajăm imediat sau îți dăm numai legitimație, cum dorești. Lenin pricepu și plecă spre Hollywood. Avea de gând să-i ia un interviu ursului din The Revenant. Găsea că va fi unul de excepție cu care i-ar fi mulțumit pe redactorii de la Pipâl. Îl sună la telefon.

Se întâlniră în Cafeneaua Artiștilor. Erau acolo și DeCaprio, și Innarritu și Tarantino și Mircea Daneliuc și Ioan Cărmăzan, dar el se așeză la ursul din Revenant la masă. Intrară în vorbe.

- Trebuie să-ți iau un interviu.
- Nu dau.
- Am bătut atâta drum.
- Pe unde, că șosele n-aveți.
- Cu avionul.
- Ai făcut blatul? Că voi, urșii români asta faceți, blatul pe orice transport și dați foc la Colectiv.
- Nu io am prăjit Colectivul. Oamenii s-au ocupat.
- În sfârșit. Despre ce vrei să vorbim?
- Despre filme, evident. Ești plătit bine, cunoști actori români? Chestii d-astea. Știi ceva politică românească? Înțelegi?
- La actori români am auzit doar de Doina Ghițescu. Da, sunt plătit bine. Iar politica e că trebuie să se facă o uniune națională între ALDE și UNPR care să se cheme AldeUnepere și io mă înscriu, că au un program bun pentru urși. Pentru urșii americani, nu știu pentru voi, românii cum e.
- Da.
- Mai e ceva?
- Nu, mulțumesc. Îți trimit banii de consumație într-o zi, două, când iau banii pe interviu. Bine?
- Bine.

A consemnat Denis Dinulescu