Situația internațională era destul de nasoală: La Paris erau 6 grade, în Siria sirienii culegeau mere, blocurile autohtone cu bulină roșie vor deveni cu bulină albastră în urma unor "noi expertize", Bulgaria și România vor fi singurele care vor profita de scăderea tursimului de sărbători în Franța pentru că toată Europa va năvăli la Albena și Eforie chiar dacă iarnă rău de tot, în Mali, până și în Mali s-au detonat unii care așa și pe dincolo sute de morți, așa că noi ne-am dus la teatru. Să vedem Noaptea Nunții, la Teatrul Roșu, asta vine în spate la Cocor.
Acuma, toată lumea știe cum e în noaptea nunții: Socrul ia darul de pe masă într-un geamantan și se retrage cu mirii în camera nupțială. Geamantanul este deschis și se numără banii. Primii trei zeci de mii îi ia socrul mare, alți două zeci îi ia ofițerul acoperit care a organizat petrecerea, următori la rând fiind muzicanții că au pus numai Bere Gratis, Holograf și Loredana Groza, apoi, la urmă, ultimii cinci mii îi iau tinerii însurăței ca să-și deschidă o firmă de curățenie. Și așa vine dimineața: Cu maldărul de bani pe covor, cu muște pe restul de tort, cu mireasa boțită și cu mama ei aruncând priviri galeșe mirelui.
Unde am nimerit noi era, ca să vezi, altceva. Era vorba chiar de teatru: Noaptea Nunții, de Aldo Nicolaj, adaptare de Ion Băieșu, în regia Cristinei Marina Malaia, cu actorii Luminița Bucur și Oleg Apostol. După ce se termină petrecerea de nuntă, cei doi tineri trec în dormitorul nupțial. Beau o șampanie, dau să se dezbrace, pentru că, nu-i așa, prima noapte e aia cu cearceaful, cu gâdi, gâdi, cu pupici, perne și multă stângăcie în alea alea. Până să treacă la erotismele cunoscute, cei doi își amintesc de-ale vieții valuri: El se culcase cu fata femeii de serviciu din bloc, de la care va avea un copil, ea se culcase cu badigardul care o curta pe fiica femeii de serviciu căreia îi făcuse un copil. De acum părinți cu copii de colo, colo, ce doi transformă noaptea nunții în una de reproșuri, gelozele, injurii la adresa părinților și sfârșesc prin a afla că copilul lor, deci al badigardului făcut cu nevasta bună a omului nostru este arestat de poliție de vreo săptămână. E clar că nunta lor s-a dus dracului. În timp cei doi îmbătrânesc, sunt singuri cuc, petrec un Crăciun meschin și singura posibilitate de ieșire din impasul prelungit pe ani este despărțirea.
O piesă tristă, realistă, cu accente dramatice, umor de calitate și ironii inteligente, o piesă care te pune pe gânduri: Oare așa e și la mine în căsnicie? Așa se vede de departe?, iar dacă piesa începe neinspirat cu dansuri care nu ne invită la nimic, din care nu înțelegi nimic, și în care actorii intră greu, ei bine, ea se drege foarte bine reușind să aibă scene memorabile, emoționante, tensionate, de aplauze.
Jocul excelent al tinerilor actori Luminița Bucur și Oleg Apostol a fost foarte bine strunit de regizoarea Cristina Marina Malaia care, cu umor,
atenție, delicatețe și tandrețe conduce perechea de pe scenă spre realitatea crudă a vieții. Adică, așa ca să avem noi ce învăța. Ce râde. Ce să nu facem. Ce așa și așa.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: