Bazaconii

Leul Vasile Inimădeleu era un animal frumos, uriaș, înțelept și filozof. Era chemat mereu la conferințele cele mai grele din lume. Azi în India vorbind despre fluviul Nil, mâine în Tunisia perorând despre Cascadele neimportamnte ale lumii, poimâine în Franța combătându-l pe Balzac care spusese cândva: În Orient nu se poate întâmpla nimic niciodată pentru că se mânâncă prea multe dulciuri. Acum era în drum spre România cu conferința "Mai multă corupție și mai puțină democrație sau invers?" Teoria lui fiind că invers, că cu puțină corupție poți trăi, dar fără democrație nu. Acum trenul oprise în mijlocul Dunării pentru că, avea să afle de la controlorul acoperit, infrastructura României este construită pe apă ca să nu lase urme. Fuma o țigară. Aerul condiționat fâsâia. Cerul la fel, din cauza țânțarilor. O albină sub acoperire intră pe ușă și i se înfipse în gât. Celebrul leu Vasile Inimădeleu muri instant. Fu ușurat de blană și de conferință, pe care le avea într-o servietă fără cifru, legată doar cu o sfoară verde, ceva bio, ceva mișto.

Furnica cu plete albastre Monica Mangiarecunoi din Fetești, strada B 24, venea de la Târgul de Carte Gaudeamus, ediția 2015. Venea plângând. Fusese o căldură oribilă în cupolă, cărțile erau foarte scumpe și pe deasupra nu mai putea suporta minciuna cu "târgul a fost un succes", pe care o tot arunca media făcându-ne să credem că românul s-a apucat de citit. O sună iubitul: Ce-ai cumpărat, dragă? Două cărți cu 40 de lei fiecare și am băut o bere, dacă la asta te referi, la câți bani am cheltuit. Du-te și dă-le înapoi, avem nevoie de suta aia pentru căldură, semințe la copii, bobițe la pisică și țigări. Plângănd și mai și, Monica Mangiarecunoi se întoarse. Era o fată la stand, una blondă cu fustă roșie, care când o văzu, dădu alarma: O furnică la stand, și e din alea rele, cu plete albastre!!! N-o auzi nimeni în hărmălaia târgului, și atunci Monica o înțepă în gât. Fata muri instant. Monica îi luă toți banii din sertar și fugi spre Pădurea Albastră unde-și avea mușuroiul.

Viespea Didina Pârjol, de profesie lăcătuș într-un roi din centrul capitalei, își lansase la Târgul de Carte Gaudeamus 2015 volumul de proze scurte "Șoriciul, bucuria românului cu 12 clase", care stârnise un enorm interes. Imediat, la lansare, apăru liderul unui partid important din România, nu-i dăm numele ca să nu se creadă că e de la PSD, și-i spuse: Didina, te fac membru de partid la noi. Dacă accepți, de aici înainte scoți câte cărți vrei pe zi, dacă nu, nu mai scoți niciuna, că editurile sunt pe mână cu noi, șefii lor sunt acoperiți. Ce zici? Didina se înscrise, i se dădu carnetul de partid cu număru 44 la filiala sector 1 București. Apoi, acceptă să iasă cu liderul de partid la o cafea, la Sinaia să zicem. În compartiment, liderul îi băgă mâna sub coadă, spunându-i: Ce frumos scrii. Didina îl înțepă în gât. Liderul muri instant. Zeci de mii de albine intrară pe geam și-l dezintegrară într-o secundă.

Agenția CĂLIMARA