Domnul Argint Temistocle, de profesie contabil categ IV avea 70 de ani. Răsfoia acum revista Lungimea la Bărbaţi şi se gândea: oare contează numărul anilor sau viaţa din cei 70 de ani? Sau vieţile? Că ce-am făcut io până acuma? Nimic. A fost comunismul ăla idiot, apoi tranziţia, acum pas cu pas şi io nimic. Ce-o să zic la nepoţi? Ultimile pagini ale revistei erau cu un reportaj despre Simona Halep şi atunci domnul Argint simţi un imbold, adică ceva care se chema "acum e momentul".
Îşi luă racheta de tenis sub braţ, îi spuse nevesti-sii că se duce la Rolland Gaross şi dispăru în ceaţa dimineţii. La târgul din Bolintin, la berea de dimineaţă, unde erau douăjde mii de oameni, unul văzu racheta şi se oferi să io cumpere. O dădu greu pe o vacă. Cu vaca o luă spre Ciorogârla unde auzise că sunt curse de vaci cu premii mari. La târgul din Ciorogârla cursa nu începuse şi în singura cârciumă din sat unu-l văzu cu vaca şi-l întrebă pe domnul Argint cât vrea pe ea. O dădu pe doi iepuri. Aşa îşi dădu seama domnul Argint că ajunsese un negustor versat şi că-şi ratase viaţa, da' măcar acum avea ce spune nepoţilor. O luă înapoi spre casă.
La Bolintin târgul era în plină desfăşurare. Unul din cârciumă îl văzu pe domnul Argint cu iepurii. Îi dădu o vacă pe ei. Domnul Argint luă vaca şi o luă spre Ciorogârla, că acolo erau curse de vaci. Îl văzu unul cu vaca şi-i dădu un bou pe ea. Acu', domnul Argint, ca orice om cu fler economic, schimbă direcţia şi o luă cu animalul spre Bucureşti, că auzise că la Billa se caută carne de bou.
La Billa fu întrebat dacă are bon fiscal pe bou. Nu, nu avea. Fu arestat pe temeiul legii: Cine fură azi un ou e perfect, da' un bou? Boul îi fu confiscat şi i se dădu în loc un bon cu proces verbal de reţinere.
După 10 ani se întoarse acasă. Avea acum 80 şi ceva mai multă experienţă. Chiar foarte multă, că nici n-avea ce să mai spună nepoţilor. Era, în această dimineaţă, pe veranda casei sale din Ogrezeni, şi răsfoia revista Lăţimea la Bărbaţi. Pe ultimile pagini era un reportaj despre realizările preşedintelui Klaus Iohannis. Simţi un imbold, ceva ce-l urni spre marile aventuri ale vieţii. Luă din cuier volumul Pas cu Pas şi dispăru în ceaţa dimineţii.
La târgul din Bolintin, unde cincizeci de mii de oameni beau ţuică de la şase dimineaţa, unul văzu cartea şi se oferi să io cumpere. Îi dădu pe ea o raţă.
Raţa mac, mac, mac şi aşa mai departe.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: