Ne-am hotărât să ne luăm cardul de sănătate. Pentru cine nu ştie, micuţul card roz este folositor în cazuri extreme: când ţi se rupe piciorul şi toate spitalele sunt închise, la coadă la cartofi, la ANAF ca să reclami că spitalele sunt închise, la pasta de dinţi de pe periuţă şi la multe altele. Na-am îmbrăcat frumos, că adică să ne vadă ăia de la CASMB că merităm cardul. Adresa? Strada Vasile Lascăr 27.
O luăm pe Vasile Lascăr, nu găsim niciun număr, nicio numerotare. Pe la piaţa Gemeni apare pe un bloc nr 135. Dar în care parte să continuăm? Nu mai e nicio numărătoare zeci de blocuri. La un moment dat, când ne aflam spre Colentina, apare nr 182. Deci eram în direcţie greşită. O luăm spre Armenească. Mai vedem un nr pe o instituţie, UTI, adică nr 35, zicem: stai că suntem pe aproape. Şi o luăm pe linia tramvaiului spre Armenească. Dar aia era altă stradă, care dădea în bulevard şi Italiană. O luăm înapoi, şi după o oră de căutări vedem o coadă babană. Zicem: aici e! Şi ne-am aşezat la coadă fără să mai întrebăm de nr. Acolo era şi după două ore ne-am luat cardul.
Străzile din Bucureşti n-au numerotări. E câte unul ici şi colo. Numele străzilor apar rar, că nici cu cardul de sănătate nu le găseşti. Dar pas cu pas le treci pe toate.
Aşa că ne-am dus la Ogrezeni. De la Ogrezeni, Tina Cumva a zis: Hai acasă prin Mihăileşti. Apoi, cale de 25 de km nu apare niciun indicator, că a trebuit să întrebăm din cârciumă în cârciumă unde dracu-i Mihăileştiul ăsta.
Oare trăim într-o ţară fără indicatoare, fără numere la străzi? Se pare că da.
Denis
Este trist ca in Romania lucrurile serioase se iau in deradere. As putea sa scriu- ca bolnav cronic- multe pagini privind evolutia serviciilor medicale.
RăspundețiȘtergereF.F. pe scurt: am primit acasa, la inceputul anului, cardul de sanatate. In luna februarie l-am vizat la medicul de familie. Sa fi fost eu o persoana favorizata?! Sunt convins ca NU.