Vă scriu de acasă. Nu mă întrebați de unde anume. Vă
scriu din România. Aceasta e lecția cea mai importantă pe care am învățat-o eu cu
ocazia acestor alegeri: România e acolo unde se găsesc români. România e acolo
unde se vorbește românește. Acolo unde flutură tricolorul, fie el acompaniat de
alte steaguri.
În ciuda a ceea ce cânta Tudor Gheorghe, România nu se
limitează la vremelnicele granițe fizice ale țării noastre. De altfel, puțină
vreme în istoria noastră am fost mulțumiți cu ele. Unii nu sunt mulțumiți nici
astăzi. Nicicând frontierele nu ne-au definit. De ce ar face-o acum? Mai mult
decât atât: am primit și primim alte populații pe teritoriul nostru. Am plecat și
noi unde am văzut cu ochii și chiar mai departe, până în America. ”Dorul de moșie”
nu se poate manifesta în interiorul granițelor. Trebuie să fii departe ca să-l
simți și să-ți vină să plângi când mănânci mămăligă.
De aceea merg românii din diaspora să voteze. De aceea am
mers și eu într-un sediu de amabasadă: ca să fiu împreună cu ai mei. Ambasada e
teritoriu românesc, așadar am fost într-o casă de români. Aș vrea să mă simt
binevenită și ajutată atunci când am nevoie, nu să fiu trimisă la plimbare sute
de kilometri pentru un act și pentru a pune un vot în urnă. Suntem romăni cu toții,
oriunde am avea reședința. Ambasada e casa noastră, pe teritoriul oricărui stat
s-ar afla. Să zic mersi că am dreptul de a vota? Nu. În România nu mai e
dictatură. Dreptul de a vota e de mult înscris în Constituție. Guvernul trebuie
să-mi asigure condițiile pentru ca eu, cetățean român, să mi-l exercit. Cu
ocazia acestor alegeri am învățat unii de alții că acest drept e și o datorie. Datoria
aceasta i-a făcut pe mulți să stea la cozi interminabile, deși erau conștienți
că nu vor putea vota dacă guvernul nu decide prelungirea perioadei de votare. În
plus, oamenii aceștia știu că nimic nu se obține fără efort. Nu primești ajutor
social dacă nu-l ceri. Trebuie să-ți cunoști și să-ți ceri drepturile. Acesta este
un demers individual. Când mai mulți indivizi își cer drepturile împreună se
creează presiune și cresc șansele de a obține chiar mai mult decât prevede
legea. Legile sunt făcute de oameni pentru oameni, deci pot fi schimbate tot de
ei. Numai să vrea.
La final am câștigat cu toții. Sperăm din nou la mai
bine. Am potolit pornirile xenofobe, ultrareligioase, fals morale. Am învățat
că unitatea înseamnă diferiți, dar
împreună. Ne mulțumim reciproc și reînvățăm cuvântul respect. Am descătușat emoții și energii. Și parcă am prins și ceva
curaj.
De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea.
Bravos!!!
RăspundețiȘtergere