Ați plăti ca să votați?

Sunt sigură că mă țineți minte. Sunt unul dintre românii care trăiesc din ajutoare sociale într-o țară vestică. Așa se vede diaspora din țară: niște milioane de (foști) români atât de bogați, încât trebuie să plătească pentru a vota.

Dilema dacă diaspora românească (comunitatea românilor aflați în afara granițelor țării unde curge non-stop lapte și miere) ar avea sau nu dreptul la vot a căzut în desuetudine. Acum am avea obligația morală de a vota, după cum am perceput eu mesajul miilor de români ieșiți în stradă în ultimele zile. Par puțini, dar vocea lor este puternică, pentru ca sunt cetățeni activi și votează. Când un român care votează închide televizorul și manifestă pentru ca eu, emigrant, să votez, atunci mă conformez. Chiar dacă asta înseamnă să-mi petrec ziua pe drumuri și la stat la coadă. Pentru că, vedeți dumneavoastră, puțini dintre noi au secția de votare în orașul în care locuiesc. Și mai puțini dintre noi își permit să fie vecini de cartier cu ambasadorii români. Nu suntem eroi de basm, însă unii dintre noi chiar trec peste mări și țări pentru a vota. Mersul la vot se planifică și necesită timp și energie. Și da, în cele mai multe cazuri costă.

Oare merită efortul nostru ? Statisticele deprimante privind prezența la vot, rezultat al fatalismului congenital al românilor din România, mă fac să-mi pun această întrebare la fiecare scrutin. În plus, orice președinte ar fi ales, e din vina diasporei. Eu am obervat însă că, de mult timp, în această țară aleg cei care NU votează. Buletinele lor de vot neștampilate aleg parlamentari, primari și președinți. Asta vedem noi, cei de-afară. Noi, care alegem președinți de o zi cu 66 de voturi. Pentru acest tur de scrutin primesc răspuns de la cei ieșiți în stradă. Pe mine nu politicienii mă scot din casă – asta spune mult despre puterea lor de convingere. Nu candidații mă conving de importanța votului meu. De data asta ies din zona de confort și urmez exemplul celor care votează, ale căror voci le aud din ce în ce mai tare. Nici nu-mi spun cu cine să votez. Pot vota alb. Important e să pun votul în urnă. Atâta vreme cât iese din urnă, fiecare vot contează, indiferent de candidatul căruia îi este dat.

Eu voi vota pentru un președinte care să mă reprezinte și pe mine, român din afara granițelor țării. Dacă am posibilitatea, votez și pentru un parlament și un guvern – prin ricoșeu – care să ne ia în considerare și pe noi, cei plecați de acasă. Votez mai ales cu gândul la cerșetorii români care azi sunt agresați pe străzile Uniunii Europene. Cu speranța că votul prin corespondență va fi, în sfârșit, adoptat, ca să putem vota gratis și noi, cei cu domiciliul aflat la 600 de kilometri de sediul Ambasadei României din Stockholm, singura secție de votare din Suedia pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Votez și pentru românii din țară care s-au solidarizat cu noi și ne cer să mergem din nou la vot. Dacă noi putem face acest efort, dumneavoastră, cei cu secția de votare la colțul străzii, de ce n-ați putea ? De ce acceptați ca ei să câștige prin nereprezentarea și resemnarea dumneavoastră ?

Ați plăti ca să votați ? Eu da.

De citit si comentat pe site-ul Ziarului de Vrancea si pe romaniacurata.ro