Ampoiţa 4

Era un soare de să-ţi baţi copiii, din ăla rămas pe cer din anii 50, aşa că noi am plecat spre Ampoiţa, că era ziua Magdei. Da' n-am plecat aşa simplu, să vedeţi cum a fost. L-am chemat întâi şi-ntâi la mine pe Porumbelul Poştaş, preten cu mine de se chiamă Giovani Zburătoru şi i-am zis: Mă car la Ampoiţa, cum sunt drumurile?, du-te şi aruncă o privire. Giovani a ieşit şi a zis că mă sună, da' io în timpul ăsta n-am decât să mă aştern pe autostradă, spre Piteşti. Da, aşa a fost. Mi-am luat o plăcintă de la Cristiana şi am plecat la drum. La Alba Iulia m-a ajuns Giovani din urmă şi mi-a zis că drumurile sunt okei, pot să mă duc la Ampoiţa. Era obosit. L-am luat în maşină.
Magda era în grădină şi La mulţi ani, la mulţi ani!!!, da' ea, de fapt, nu ştia cum să mă facă să votez cu Monica Macovei şi io nu vroiam. Aşa că am hotărât să se ducă la vot Giovani.
E şi acu' ce să zic? Ampoiţa era în prag de toamnă. Culorile erau aşa: roşu, cărămiziu, galben, verde, cărămiziu, asta am mai spus, da' merge că să zică cititorul că e adevărat. Şi au apărut şi invitaţii în decorul ăsta de film, da, de film, aşa-i acum la Mama Luţa.
JHai, să bem, cioc, cioc. Hai să mâncăm, cioc, cioc, şi Giovani a fost trimis după tort, copane, ciorbă, ceapă verde, cartofi şi altele.
Noi am vorbit: Că teatru-i aşa, că Udrea, Ponta-s aşa, că Faust e aşa şi pe dincolo până când Giovani a cerut voie să-i invite la masă pe toţi Porumbeii Poştaşi din ţară, că aşa merita Magda de ziua ei. Magda i-a dat voie.
Şi uite aşa au apărut Nae, Cruduleţ, Mircea, Gigi, Beligan, da, era un Porumbel Poştaş Beligan, bătrân, tare bătrân, care uita în zbor direcţia şi te trezeai cu el la Mamaia când de fapt avea corespondenţă pentru Timişoara.
În sfârşit. Magda şi-a început poveştile şi s-a făcut seară ascultând-o.
Cam aşa a fost, dacă vreţi să ştiţi, da, cam aşa a fost, că p-ormă ne-am culcat şi de dimineaţă am luat-o de la capăt.

Denis