Adică trebuia să furăm cireşe, că aşa fac toţi copiii, şi ne-am dus la bătrâna Lili de pe strada principală, al cărui cireş era cela mai mare din lume. Da' cireşe nu erau, şi nici baba, le furase cineva înaintea noastră şi doar am apucat să mai vedem maşina DNA-ului luând-o spre Clejani.
Am zis atunci să mergem la furat pepeni, că aşa fac toţi copiii cu scaun la cap, şi ne-am dus în bostănăria unui tip, nea' MIhai, aciuat de puţin timp la noi în sat. Da' bostănăria era goală, era acolo numa' nişte băieţi de la DNA, care-l reţineau pe nea' Mihai pentru 24 de ore.
Păi, atunci, hai la pere, a zis unul din noi, ceva tot trebuie să furăm azi. Şi la pere am găsit DNA-ul. Tocmai încărcaseră patru tone de pere şi le arătau la televizor, ca să vadă americanii că-ş fac treaba.
Nu ne mai rămăsese decât să mergem la scăldat. Ne-am lăsat ţoalele pe mal şi ţuşti în Neajlov. Da' am păţit ca-n Creangă, a venit DNA-ul şi ne-a luat ţoalele, de-am rămas în puţele goale. Şi aşa în puţele goale am demonstrat în piaţa Victoriei, ca să ne împotrivim lu' nu ştim cine, da' să ne dea ţoalele înapoi, că-i o greşeală.
Din clădirea aia mare din piaţă a ieşit un nene, candidat la preşedinţia României. A zis: Măi, copii, şi ne-a dat la fiecare câte un leu ca să ne întoarcem acasă.
Asta am şi făcut, şi cu banii pe care-i aveam am investit într-un cireş ca să avem ce fura la anu'.
După care am avut o copilărie fericită, plină de ideea că cireşul nostru a ajuns pe National Geographic la rubrica Curiozităţi din copilărie. În sensul că cireşul nu mai făcea fructe, era păzit de mascaţi, iar de sus, din copac, vorbea tot timpul, incontinent, un tip despre democraţie.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: