Filmul de duminică: Peştişorul de Aur

Filmul demarează brusc, fără avertisment: o tipă cade într-un canal şi acolo este un Balaur. * Balaurul îi spune: dacă mă scoţi de aici ceva frumos o să ţi se întâmple. * Când vezi un aşa început e film rămâi fără rezerve să-l vezi pe tot. * Pentru că urmează o senzaţională poveste de dragoste, aşa cum suntem obişnuiţi în filmele româneşti. * Fata se uită în oglindă, avea oglinda la ea, se uită la înălţimea canalului, pentru că o făcea de jos în sus, îl ia pe Balaur în braţe, ca să vază cât atârnă, şi se hotărăşte să-l lase acolo. * Dar Balaurul, mai zise: scoate-mă şi ai să vezi!! * Fata, pe numele ei Aglaia, era fată de măcelar, deci obişnuită cu riscurile. * Era înaltă, scundă la şolduri şi purta un palton albastru, iar la nasul absolut roşu avea asortată o pereche de ochelari negri prin care nu vedea nimic, pentru că în canal abia mai încăpea lumina. * Cu Balaurul în braţe, Aglaia ajunse acasă. * Taică-său se bucură la maxim, pentru că nu tranşase niciodată un Balaur, şi ştia bine că nimeni din cartier nu mai mâncase carne de aşa ceva neam de neamul lor. * Luă barda şi îi tăie capul. * Înainte să-i cadă căpăţâna pe podea, Balaurul zise: Cruţă-mă şi nu vei avea decât de câştigat. * Uimit, măcelarul făcu întocmai şi în faţa lor, că era şi Aglaia acolo, Balaurul se transformă în Peştişorul de Aur. * Peştişorul spuse: Vă îndeplinesc trei dorinţe după care tu, măcelarule, mi-o dai pe fata ta, pe Aglaia, de nevastă, pentru că o iubesc. * Şi io te iubesc, Peştişorule, si-i sări în braţe arătaniei din aur pur de 24 de carate. * Ca să profite, măcelarul îşi spuse prima dorinţă: vreau un topor de aur. * Şi pe loc, pe bancul lui de măcelar apăru un topor de aur. * Măcelarul mai zise: vreau să dispari acum de aici, şi să-mi laşi fata în pace, nenorocitule!! * Dacă văzură aşa, cei doi tineri, Peştişorul şi Aglaia, plecară în lume. * Ajunseră la New York, la ICR. * Aici era o expoziţie de pictură a unor români care se exprimau prin culoare, carton, şi multă băutură americană. * Văzând atâta nepricepere, cei doi tineri, Aglaia şi Peştişorul, luară câte o bidinea şi începură să picteze pe pereţii sălii de expoziţie. * Se vedea cât de colo cât de mult se iubesc, pentru că din mijlocul culorilor pe care le aşterneau se iţea o dragoste colosală, precum şi cei patru copii care vor urma. * În timpul ăsta, măcelarul, văzând că a fost tras în piept, luă toporul de aur şi-l aruncă după cei doi îndrăgostiţi. * Toporul străbătu Europa, Atlanticul, ajunse la New York exact în mijlocul expoziţiei şi-i căzu Peştişorului în cap, despicându-i-l. * Aglaia, disperată, luă şi ea toporul şi-şi tăie gâtul, acolo, în expoziţie. * Aşa se sfârşi cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura română, că filmul e făcut după o carte, best seller, apărută la editura Nemira, care numai cu asta se ocupă, carte a unui român care trăieşte într-un canal, i-am uitat numele, dar care se vinde foarte bine. * Un film de o forţă colosală, un film despre relaţiile de cuplu la care numai scenariştii români se pricep, vezi Răzvan Rădulescu şi al lui Poziţia Copilului. * Şi aşa mai departe.

Denis