Denis
25 septembrie 2013
Cu comisia parlamentară la Roşia Montană
Am fost invitat în camionul de 12 locuri al Parlamentului să însoţesc comisia parlamentară care va da raportul asupra Roşiei Montane. * Suntem pe drum acum şi ascult bârfele celor 12 senatori şi deputaţi. * N-am să le dau numele, din raţiuni raţionale. * Un senator bătrân, fost participant la răscoala din 1907, zice: "Păi, noi cu un topor şi-o nicovală lămuream de mult agitaţia asta din jurul Roşiei, apoi dădeam foc la tot şi fugeam la Cluj. Nu ne mai prindea nimeni. * Un senator tânăr, fost coafeză în regimul Năstase: " Mi-am luat briciul şi pot executa la Roşia câteva frizuri a la C Dior de-ţi stă mucii unde-ţi stă capul sau invers." * Un alt senator, fost securist: "Mai bine făceau Roşia asta în piaţa Romană, nu ne mai deplasam atâta, că rudele mele stau în Bucureşti, ce dracu' să caut io acolo." * Un deputat, fost ziarist la revistele de hrană pentru femei: "În filmul Poziţia Copilului trebuia să surprindă grija femeii ăleia faţă de orientarea sexuală a victimei, nu să dea bani părinţilor, că şi aşa nu au ce face cu ei, dacă mă-nţelegi!" * O deputată, ajunsă deputată datorită skandenbergului internaţional: "E o manipulare crasă, mai bine ne întoarcem, bă, şoferule, hai, înapoi." * Şi aşa mai departe. * Ajunşi la Roşia, minerii primiseră cateringul: salată de varză cu ananas şi portocale dulci, fripturi de porc şi vită mestecabile, după preferinţe, ciorbe de ghimbir cu roşii păstăi. * S-au schimbat de costumele şi fracurile Hugo Boss, şi-au dat jos căştile Armani şi s-au apucat să halească. * Între timp, unul cu gura plină a zis: "Vrem salarii mai mari, că n-am mai fost pe aici din 2006 de când minele astea au fost închise, aşa, salarii mai mari, alocaţii pentru copii chiar celor care n-au, un teren de fotbal ca să jucăm cu CF Barcelona în nocturnă şi aşa mai departe. * A murit Geo Saizescu. * Filmul lui, Păcală, a fost vizionat în 1974 de aproape 15 milioane de spectatori în România. * Da, pentru că altul nu rula, şi te ducea cu şcoala, cu grădiniţa, cu sindicatul la film. * Pe scurt, a murit un regizor care n-a făcut niciun film. * Un regizor care nu s-a adaptat la libertatea de expresie de după 1990. * De altfel, nici nu ştia cum s-o facă, n-avea habar. * Şi aşa mai departe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: