Denis
28 septembrie 2013
Filmul de duminică: La porţile pământului se întoarce
Nu-i vorba chiar de filmul La porţile pământului al lui Geo Saizescu, 1970, ci de un remake mult mai bun, mai inventiv, mai energic construit şi scris, mai ancorat în realităţile abstracte de la noi, produs în 2013. * Povestea mai întâi, aşa cum v-am obişnuit: Nişte stânci în zare. * Pe ele, doi tineri discută. Nu se aude nimic, e atât de departe că nu se aude nici greierul de prin preajma operatorului. * El o iubeşte. Ea la fel. * Sunt doi tineri cu posibilităţi intelectuale, pentru că în loc să se întindă brusc pe jos ca să facă dragoste, ei discută despre exportul fabricii la care lucrează, o fabrică de ligheane fără fund, din cele folosite la inundaţii, din cele aduse de Ion Iliescu de la Moscova, pe când studia hidro. * Ea, Ileana, îi spune acolo printre stânci, oful ei: sigur că-l iubeşte cu pasiune pe el, cel din faţa ei, dar e măritată, are trei copii, şi dacă află omul ei, fierar betonist la fabrica de căldări fără fund din localitate, căldări aduse de Ion Iliescu de la Moscova pe când studia hidro, deci dac-o află ăla o omoară în bătaie şi-i ia şi copiii şi-i aruncă la porţile pământului. * El o ascultă liniştit, trecându-şi mâna prin barbă şi prin pantaloni, că Ileana era frumoasă, sânii îi jucau în razele soarelui, deci era calm, aşa că zise: şi io sunt căsătorit, am opt copii şi dacă mă află nevasta îmi aruncă copiii tot la porţile pământului. * Ea tresare: unde-or fi porţile pământului? * Şi pleacă amândoi într-acolo, către porţile pământului. * Iau cu ei doar un pat, pentru că dragostea trece ea prin stomac, dar trece mai întâi prin pat, şi de câte ori oboseau căutând porţile pământului, aşezau patul în orice poziţie le permitea terenul şi făceau dragoste. * Astfel avură cinşpe copii împreună, şi de la un moment dat uitară de porţile pământului şi de copiii fiecăruia. * Discutară acest lucru. * Ce facem cu ceilalţi din celelalte căsătorii? * El, un bărbat hotărât, probabil Andi Vasluianu sau Mădălin Voicu, zice: îi aruncăm la porţile pământului sau în dăm în adopţie. * Îi dădură în adopţie. * Copiii însă se făcură mari, şi cei din căsătorii, şi cei cinşpe ai lor de pe drum. * Deveniră o forţă civică. * Aşa că făcură o echipă de dialog social şi veniră la Antena 3 să vorbească în numele poporului român cu Ciuvică, Gâdea şi Ciutacu. * Ileana şi omul ei muriră de bătrâneţe fizică, chiar acolo, la porţile pământului. * Un film epigonic, parcă făcut de Porumboiu, parcă făcut de Mungiu, dar sigur făcut de Mircea Daneliuc cu secund Şerban Marinescu. * Un film etalon, de avangardă, similar reclamelor de pe şosele, reclamele alea în care vedem un lemn şi pe legendă scrie: protejaţi pădurile ca să le fure ăştia care fac export. * De văzut, *****.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nene Denis, io înţeleg că, de vină, pentru orice, este Iliescu! Adevăr grăieşte gura matale ! Iliescu e de vină pentru orice, nici măcar nu tre' să termini TCM-ul ca să realizezi asta !!! În rest, vorba maestrului Mihăilescu - Brăila..."Fără poezie, viaţa e pustiu " !
RăspundețiȘtergeredomnu'sef, mata ce crezi, n-ar trebui sa-l imbalsamam pe nea Ilici si-o sa-l tinem in sicriu de sticla cind... daca vreodata se va intimpla, ca pare a fi nemuritor? macar atita multumire sa-i aducem, dupa cite a facut pentru poporu'asta.
RăspundețiȘtergereAido, io ţiu la tine necondiţionat, că am băgat io de samă că eşti fată cu neuronii la tine! De-aia-ţi spui, nu mă provoca în legătură cu ciuma României : Ion Iliescu !
Ștergereba da, ba da, scrie aici sau la alde matale pe blog!
ȘtergereProvocarea moarte n-are, nea' Căpcă, bagă cu Iliescu, că vorba aia: plouă din ce în ce mai des, mai tare, mai cumva, şi omu' e hidro.
RăspundețiȘtergereŞi-apoi. bloggu' lu' matale nu-l ştiu.
RăspundețiȘtergere