Dinspre Maidanezia catre România

Cunoașteţi, desigur, jocul acela în care două echipe trag fiecare de câte un capăt al unei funii și câștigă echipa care o răstoarnă pe cealaltă. Într-o parte se află așa-numiţii iubitori de câini, care sunt împotriva eutanasierii maidanezilor, de cealaltă se află cei care cer eliminarea acestora. De pe margini împing cei care propun alte soluţii de rezolvare a acestei probleme naţionale: adopţia, castrarea, construirea de pensiuni pentru câini, etc. Cam așa se poartă discuţia în presă, în timp ce pe fundal se derulează ultimele imagini cu băieţelul de 4 ani, alergând către moarte. Personal cred că toată lumea tolerează prezenţa animalelor, chiar dacă nu vrea sa le vadă fără stăpân pe străzi și-n parcuri.

De asemenea, cred că toată lumea vrea să se simtă în siguranţă, atât pe trotuar cât și în parc. Pe lângă cîini, pe trotuare ne împiedicăm și de mașinile parcate claie peste grămadă. Stimaţi șoferi, nu pedepsiţi pietonii pentru că primăria nu construiește parcări lângă fiecare scară de bloc, așa cum vi se pare normal. Lăsaţi-le copiilor loc pentru șotron. Părinţii nu mai îndrăznesc să-și lase copiii să se joace în faţa blocului, pentru că acest loc a devenit nesigur. Iluminatul public deficitar, locuri de joacă puţine și nesecurizate, prezenţa unor indivizi mai mult sau mai puţin turmentati transformă și parcurile în locuri mai degrabă nesigure pentru copii. Numai în Focșani, în cele două mari parcuri, locurile de joacă sunt situate în preajma unor localuri în care se consumă alcool.

Haideţi să ne oprim o clipă din a hingheri Vinovatul desemnat de tribunalul mediatic si să vedem dacă nu cumva există mai multe întrebări care ar putea fi puse în cadrul acestui proces public. Pe prima o repetăm retoric de fiecare dată când ieșim pe stradă: cum e posibil să mai vedem atâţia cîini maidanezi în libertate? Cum se face că, în România, nu există instituţii în care copiii să fie încadraţi pe timpul vacanţelor? Cine are grijă de elevi, în timpul anului școlar, când părinţii sunt la serviciu? Centrele de tip after-school, puţine câte există, sunt foarte scumpe. Cine și cum să se ocupe de copii pe timpul unei vacanţe de vară, de 3 luni, în condiţiile în care concediile de odihnă ale părinţilor nu durează atât de mult? De ce au preșcolarii vacanţe atât de lungi? Cât se mai bazează Statul pe bunici, vecini și bone (plătite de cele mai multe ori la negru)? Iată, bunica nu mai poate să alerge dupa cei mici prin parc. Sunt ei în siguranţă atunci când nepoţii se află în grija ei? N-ar fi mai bine ca firmele să plătească un paznic în plus, în loc să se folosească de serviciile fidele, gratuite și, uneori, criminale, ale unor maidanezi?

Mie mi se pare că, în această poveste cu implicaţii sociale și economice, Vinovatul e anonim, dar colectiv și se remarcă prin absenţă. 

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea.