12 aprilie 2023

FRUMOASA POVESTE DE DRAGOSTE DINTRE VEVERIȚA STACOJIE DIN PĂDUREA PONOSITĂ ȘI BONDARUL CĂLUGĂR DIN PĂDUREA ARGINTIE DE LA NOI DIN JUDEȚ

În Pădurea Ponosită din nordul județului nostru trăia de mai bine de 50 de ani Veverița Stacojie, foto. Era tânără frumoasă, cu dinți regulați și o coadă zdravănă. Câteodată purta un surtuc albastru cu mâneci rozalii dar acum nu era cazul. Era patroana fabricii de ghindă din mijlocul pădurii. Exporta, prelucra, cultiva cam tot ce se făcea cu ghinda. Candelabre de exemplu sau crose de golf. Bujii auto de exemplu sau batiste cu franjuri mov. Era nemăritată, evident, pentru că în toată pădurea nu exista un băiat demn de ea. Un urs să zicem sau un berbec. Un porc să zicem sau un bărzoi. Dar asta nu-nseamnă că nu-și dorea un băiat frumos, cu o jachetă cum văzuse în filmele americane de dinainte de 50, în westernurile alea adică. Taman atunci, ca să vezi potriveală, din Pădurea Argintie a județului nostru, apăru un Bondar Călugăr. Zbura prin păduri, prin lacuri, prin munți, prin arături, prin vase puse la uscat și promova cultura americană. Se oprea să zicem în lanul de floarea soarelui și urla: bă, fără coca cola am fi morți! Fără Ford am fi morți! Fără Tarantino am și mai morți! Cultura universală ar fi moartă, bă ăștia care roadeți semințe de floare! Deci făcea ce făcea și se referea tot timpul la cultura de dincolo de Atlantic, de parcă aia din județul nostru nu era bună, de parcă din județul nostru nu-și luaseră zborul câțiva cosmonauți sau de parcă județul nostru nu dăduse câțiva senatori receptivi sau sportivi de performanță. De exemplu la box sau pescuit. De exemplu la bob sau patinaj artistic ca să pomenim și noi câteva. Cum stătea pe balconul fabricii și nu vorbea la telefon, Veverița Stacojie l-a auzit. Și ei îi plăceau romanele lui Palahniuk, și ea se-nțolea ca Julia Roberts, și ea cânta la un mic instrument necunoscut melodiile lui Bob Dylan, așa că-l chemă la ea. Fu dragoste la prima vedere. Pădurea foia, gărgărițele pregătiră grătarul, un cal pripășit căra lemne sau tăia porcul. Sau frigea un fazan. Sau perpelea câțiva știuleți de porumb. Viermuială. Ciripit. Soare cât cuprinde și, din off, se ridica o melodie cunoscută cumva. Lu lu li liiiii laaaa leeee! În sunetul plăcut al muzicii cei doi tineri se scufundară în Lacul Dragostei din mijlocul județului nostru. Făcură pe loc cinci copii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: