Malaia sâsâie toată noaptea. Tot timpul de fapt. Sââââââââ, sââââââ, sâââââââ, așa face. Un sâsâit subteran care concurează vălureala ușor zgomotoasă a Lotrului. Este, ne-a spus un localnic, sâsâitul gazelor lui Ciucă. Gazul sâsâie spre depozitele uriașe de gaz ale guvernului, care la iarnă, a spus Ciucă, vor fi pline pentru ca noi românii să avem 30 de grade în case și nu cum a spus amărâta aia de Van der Leyen că numai 20. E o proastă. Va fi atât de cald la iarnă încât se poate relua sezonul estival ratat în vară la Mamaia sau alte stațiuni de la mare. De altfel și căldura de acum, ne-a spus același localnic pe numele lui Pavel, va fi combătută de același Ciucă cu o comisie interministerială care va lua evantaie și le va vântura peste România dimpreună cu ăia 700 de lei odată la cinci ani. Suntem la adăpost deci de toate calamitățile naturale, de frig, de ploaie, de căldură, iar bunăstarea materială ne este asigurată de 250 de lei la două luni. Așa că la prânz același Pavel ne-a dat un gulaș apos așa ca o ciorbă destul de bun deși noi, ăștia din câmpie, îl mâncăm mai scăzut.
Așa că se face ora, și ne ducem spre Camp Brezoi, locul în care se țin concertele festivalului. Un teren de vreo zece mii de metri pătrați împrejmuit. Bănci, mese la liber, bere cu 10 lei, vin cu 60 lei sticla, friptane porc cu cartofi prăjiți 45 lei, clătite cumva 25 lei bucata, ceva vegan care nu cumpără nimeni și o mică tarabă la care Radu Lupașcu, omul nostru de bază, vinde de zor Istoira Bluesului românesc. Gașca noastră ocupă câteva bănci și mese, suntem 30. Apare Rareș Totu’s Midnight, români, îi știi din București. Cântă. Apar The river of blues, ceva bulgari, cântă și ei. Afară e încă lumină, se circulă vioi prin Camp, se dau telefoane, se etalează țoale de concert ceva cam ca la Gărâna, Bran sau Sighișoara. Adică lumea arată bine, media de vârstă fiind cam 50 plus. Odată cu întunericul apar și greii Ben Pool, Anglia, și Larkin Poe, USA. E altfel. Diferențele sunt ca de la cer la pământ cum spune același localnic Pavel. Ne gândim fără să vrem că atunci când China va ocupa toată Planeta vom fi nevoiți să ascultăm blues sau rock chinezesc și nu va fi bine. Deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: