Doamna Elena Plopșoreanu, fostă elevă, clasa a II a la o școală din Sibiu, nu-i dăm numele: ’’Noi nu făceam fizică într-a doua, dar părinții mei, subtili cunoscători ai viitorului imediat din țara noastră, au catadicsit să mă mediteze la fizică din timp. Așa l-am cunoscut pe domnul profesor Klaus Iohannis. De cum a intrat s-a descălțat la ușă, spunând că fizica e o materie curată și, ca să nu mint, era așa de înalt că încălțat nu încăpea în casă. Și-a scos câteva creioane colorate, și cu unul roșu și albastru mi-a explicat prima lege, Legea Mișcării. Adică doi elevi merg la pescuit cu aceeași undiță. Pe drum se bat, întrebarea e care dă mai tare. Aici, a spus dânsul, problema e la părinți, că părinții trebuie să aibă bani de două undițe, undița B și undița C, fiecare undiță având propria mișcare. Dacă am înțeles? Cu cele două viitoare undițe se pescuiesc trei pești. Toți trei au mușcat dintr-o singură momeală. Întrebare: Mișcarea aici este rectilinie sau promtilinie. Dânsul mi-a dat această problemă pentru acasă. Apoi, a tăcut o juma de oră. Ai mei i-au adus salată de boeuf, cartofi cu smântână și piper, două felii de pepene. După această pauză binevenită, dânsul a continuat cu cea de-a doua lege, Legea Densității. Adică un corp solid de 5 cm cubi care este densitatea lui, ținând cont că Pî este densitatea, Mî este masa și Vî egal volumul. De când cu densitatea asta, mama ne striga la masă: hai, la Mî, copii. Și când vorbea de densitate, am uitat să vă spun, domnul profesor se lovea cu creionul în cap. Pac, pac, pac, așa. Eu n-am știut, și cred că nici dânsul că a început să caute prin cartea dex litera V și tot zicea Voioșie, Voltaren, Vigilent sau cam așa ceva până au sunat la ușă după dânsul. Mama i-a dat banii de meditație, cincizeci de bani, dânsul i-a numărat și l-am auzit spunând: ăștia-s de primele două case. Noi n-am înțeles ce spune, da’ ne-am închipuit că este o problemă de fizică, vreo lege care spune ceva de primele două case: o casă nu vine niciodată singură. M-am simțit foarte bine după meditație. Abia o așteptam pe a doua. Până la a doua mi-am făcut tema, prima pe care mi-a dat-o pentru acasă, aia cu undițele. M-am dus la pescuit și am pus o momeală rectilinie, ceva mămăligă, unt, brânză, smântână, că ai mei erau morți după smântână și cu momeala asta am prins șase pești. Unul mare, doi mici mici de tot și trei le-am dat drumul. O să vedem ce zice domnul profesor data viitoare. Că sigur vine, banii noștri sunt foarte buni’’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: