POLITICĂ ȘI FUEGO LA 2 MAI

Mie îmi place Fuego, Denis, spuse Mița din halatul de molton cu care străbate curtea spre masa de sub cireș la care stau. Îmi place mult și ăștia la televizor nu prea dau. Nu mă uit decât la știri și la Fuego. Mai văd Adela. De la știri nu-nțeleg cum e cu Ucraina asta și dacă tot ești aici zi-mi și mie. Uite, nu-mi plac că mor mulți copii. Am plâns la știrile cu copiii. Ei ce vină au? Orice, bombe, rachete, dar nu copii. Unde vezi Fuego, întreb pentru că vreau și eu. Păi, la postul local din Constanța. Mama lui a avut o cârciumă, Bună seara Constanța, pe Ion Rațiu, și cânta acolo seară de seară. Îmi amintesc că am fost și eu la local cu Geo Saizescu și o echipă serioasă de filmare. Fuego a considerat necesar să ne cânte. L-am acompaniat urlând. 10 de bărbați răcnind nicio melodie. S-a retras rușinat. Eram mai buni ca el. Simțind că e rost de politică, în curte apare și Nicu, ginerele Miței, fost primar al localității. La noi, zice, a fost o problemă cu gazele de șist. A fost o perioadă, ții minte! Da, a fost. Americanii voiau neapărat să scoatem gaz ca să fim la adăpost. Și s-au apucat pe undeva pe aici spre Vamă. N-am fost de acord că strica planul de urbanism pe care l-aveam cu UE, cu banii UE, adică de unit 2 Mai cu Vama, un fel de oraș cu drumuri, școli, farmacii, și șistul ăsta strica terenul. Am dat în judecată guvernul. Am câștigat. Uite, am dat jos douăj de kile. Mă duc cu bicicleta pe dig, mai fac prin grădină, și nu mai mănânc seara. Adică fac o pauză de șaișpe ore. Între mese? Între mese. Și seara nu te roade stomacul de foame? Ba da, dar m-am obișnuit, un iaurt ceva și gata. Cred că americanii sunt înțeleși cu rușii. Altfel se punea Putin ăla cu toată planeta? Nu, Nicule, nu. Și se va schimba lumea. Se va schimba, desigur. Uite, tamvaiul ăla al lui Nicușor Dan e bun aici. Între 2 Mai și Vamă, că poa’ să fie cât de lung, cât de lat, că tot duce turiștii, mai ales când plouă. Normal că-i bun aici. Poate chiar din Mangalia până-n Vamă. Și nu i-ar trebui șine, l-am împinge. Coboară turiștii din tren, pac în tramvai. Înțelegi? Graurii ne auzeau vorbind. Ne tratau cu tăcere. Pisoiul ne auzea vorbind, aceeași tăcere. Iar în paharul meu, ce să vezi?, a căzut o cireașă.