STROP

Foto, Cornelia. EA: Între două avioane treceam pe la Blues Cafe în pasajul Victoria. Acolo era instalată gașca lui Lupașcu. Fusese a lui Pittiș, care se prăpădise. Se vorbea numai de filme, cărți, muzică, se strângeau bani sau se făceau liste pentru concerte. De la un timp, un scaun rămânea gol. Pe el, îmi spunea Lupașcu stă, când vine, șeful de la Cațavencu. Veneam din Argentina, unde tradusesem pentru echipa României, ceva fotbal. Plecam a doua zi în Canada cu lotul de gimnastică. Așa că m-am dus la Blues Cafe. Pe locul gol s-a așezat Denis. Îl știam, dar nu-l asociam cu șeful de la Cațavencu. Băiatul ăsta îmi căzuse cu tronc de când l-am văzut în gașcă. Erau ani, dar n-am avut nciodată timp să schimbăm o vorbă. Era un intelectual rasat. Iar umorul și ironiile lui te goneau câteodată de la masă. Așa umor n-am văzut în viața mea. Să-l abordez cumva, îmi ziceam, mai ales că adesea vorbea de traduceri bune din engleză, citise el. Nu avusesem timp s-o fac poate patru, cinci ani. Dar acum simțeam un fior lăuntric. Dacă n-o făceam acum, îl pierdeam. Mi-am întins piciorul pe sub masă și l-am lovit peste genunchi. S-a prins că sunt eu. I-am zis: Nu vii pe la mine să-mi vezi pisicul? Are două luni. Și a venit. Stăteam lâmgă AFI Cotroceni. N-aveam lift și a refuzat să urce.

Etajul 3. Ne-am pupat pe o bancă din părculețul blocului. Ne-am încins și-am urcat. A urmat o seară de vis. Cu povești, cu muzică bună, cu filme, cu sex. Cu sex colosal. Pisicul se băga tot timpul între noi. Era un maidanez drăguț foc. Frumos chiar. Îl chema Strop. Numele i l-a dat el, eu nu știam cum să-l numesc. S-a mutat la mine. Eu plecam, veneam, el avea grijă de casă și de pisic. Relația noastră continua ca-n prima zi. Îmi găsisem perechea. Și el zicea la fel. Într-o zi veneam de la Roma și Strop tușea groaznic. Ne-am îmbrăcat și l-am dus la doctor. Era peste drum, pe Drumul Sării. L-am internat și am plecat la Otopeni. Aveam să însoțesc lotul român la Copenhaga. Era ceva atletism. M-am întors repede și am observat lipsa lui Strop. Nu-l luase de la medic. L-am trimis să-l aducă. IO: Am coborât și m-am dus după Strop. Mă-ntrebam dacă ni-l va da tot pe ăla mic și frumos sau ni-l schimbă cu o poșircă de animal. Medicul se temea de abandon. Avea acolo și porci, și papagali, șoareci. Am luat-o pe Drumul Sării. Dar n-a fost bine. Era pe strada paralelă. Infirmiera, bucuroasă, mi l-a dat. Era Strop. Era deja noapte, noapte. Am ucat scările la noi și am găsit apartamentul gol. Am strigat-o. Nimic. Din baie se auzea un șiroit. Curgea apă pe gresie. Am intrat. În cadă, Cornelia. Murise înecată.